Legenda Uniunii Europene
Scris: 14 Noi 2005 15:34
Legenda Uniunii Europene
(din ciclul "Noi legende si basme romanesti")
A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. In satucul sau natal,
izolat de lume, se zvonise ca undeva departe,peste noua munti si noua
tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe
care ar fi chemat-o Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci
vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile
acesteia. Drept care, intr-o buna zi, si-a luat toiagul si a purces la
drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a
primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a
imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din
bucate si, nerabdator, si-a spus pasul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am
acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la
mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea
nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat
iti cer".
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a
ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate,
batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: "Omule esti descult si
eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de
calitate europeana - Armani, Versace! Tine de frig, de ploaie!".
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut
calea-ntoarsa spunandu-si: "Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea
nimic".
A trecut iarna si, din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de
bine, doar cu un deget - cel mic de la piciorul stang - degerat. Apoi
vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,
spunandu-i pasul vechi: "Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar
prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola,
oferindu-i iar o basca noua-nouta, Steillmann. "Daca-i degeaba, merita
s-o iau" isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior,
numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A
urmat primavara, vara si, pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a
amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce
norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba
a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors
tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de
speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand
zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu
treburile, picioarele i-au degerat, s-au cangrenat si doctorul a trebuit
sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul
a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de
trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si
stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau a starnit, cu masinaria
cea aratoasa, mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a
fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru dar plecasera acasa
cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera,
totusi, caruciorul. In prag de iarna taranul s-a pomenit astfel fara
basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua
munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: "Marita
Doamna, m-au calcat hotii si, acum la caderea zapezii, sunt cu capul
descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti".
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul)
si ganditoare i-a spus: "Bade draga, eu te inteleg! Dar, tot ce-ti pot
darui acum este o pereche de incaltari! A propos: Asa cum te vad, cred
ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai
putea sa-ti cumperi cea mai buna basca".
Si am incalecat pe o sa...
(din ciclul "Noi legende si basme romanesti")
A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. In satucul sau natal,
izolat de lume, se zvonise ca undeva departe,peste noua munti si noua
tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe
care ar fi chemat-o Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci
vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile
acesteia. Drept care, intr-o buna zi, si-a luat toiagul si a purces la
drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a
primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a
imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din
bucate si, nerabdator, si-a spus pasul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am
acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la
mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea
nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat
iti cer".
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a
ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate,
batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: "Omule esti descult si
eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de
calitate europeana - Armani, Versace! Tine de frig, de ploaie!".
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut
calea-ntoarsa spunandu-si: "Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea
nimic".
A trecut iarna si, din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de
bine, doar cu un deget - cel mic de la piciorul stang - degerat. Apoi
vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,
spunandu-i pasul vechi: "Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar
prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola,
oferindu-i iar o basca noua-nouta, Steillmann. "Daca-i degeaba, merita
s-o iau" isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior,
numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A
urmat primavara, vara si, pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a
amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce
norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba
a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors
tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de
speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand
zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu
treburile, picioarele i-au degerat, s-au cangrenat si doctorul a trebuit
sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul
a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de
trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si
stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau a starnit, cu masinaria
cea aratoasa, mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a
fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru dar plecasera acasa
cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera,
totusi, caruciorul. In prag de iarna taranul s-a pomenit astfel fara
basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua
munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: "Marita
Doamna, m-au calcat hotii si, acum la caderea zapezii, sunt cu capul
descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti".
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul)
si ganditoare i-a spus: "Bade draga, eu te inteleg! Dar, tot ce-ti pot
darui acum este o pereche de incaltari! A propos: Asa cum te vad, cred
ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai
putea sa-ti cumperi cea mai buna basca".
Si am incalecat pe o sa...
santem cam de mult..........,o piata pt produse de proasta calitate si preturi vestice 
pentru restul-somaj,saracie,preturi de ue,si incertitudinea zilei de maine