Val: preferinta mea pentru montura cu plumb pierdut are reminiscente in adolescenta, prin '77-'78 pescuiam cu scule de toata jena ( bete de bambus, lansete de fibra de 1,7m sau... o! ce fericire! telescoape rusesti cu 230 lei/buc.) Mulinete, ce gaseam: Delta Dunarii, Arges sau Delfin. Fire- cehescul Silon sau frantuzescul Tortue, iar carlige cumparam de la un mos care le manufactura personal, in Timisoara, il chema Dinca si facea niste bijuterii cum nici Gamakatsu nu face acum( dar era 7-10lei/buc!!cat 2-3 beri!!). Plumbii ni-i turnam singuri, inline culisanti, montura "totul pe direct", adica fara nici un nod in afara de cel de la carlig. Balta pe care pescuiam avea o multime de ragalii, buturugi, chiar si un pod de lemn scufundat, etc. Nu o data am patit ca plumbul sa ramana blocat prin ragalii, iar pestele cu carligul in gura sa ajunga si la zeci de metri distanta ( fiind plumb culisant). Nu va povestesc ce aventura era sa-l mai scoti, si erau niste chineji ai dracului de "sportivi", chiar daca rareori peste 10kile. Cel mai tare m-a durut cand un cten a "puscat" prin plasa minciocului ( partenerul nu-l ridicase din apa, iar plasa era putreda), plumbul s-a agatat naiba stie cum in zdrentuiala aia si bineinteles ca buzele mele erau si peste o luna umflate...
Atunci, si la o bere cu un batran, am "inventat" impreuna o chestie care seamana ca principiu cu ceea ce acum se numeste Plumb Pierdut. Am legat cu ata de cusut(!) plumbul de un varnis finut pe linie. Montura rezista la o recuperare normala, iar de lansat...plantam, cu mana
. La orice tractiune a unui peste marisor, in schimb, varnisul era taiat de fir, plumbul disparea, la fel si orice nod pe fir. Sa va zic avantajele in drill?
Iar prima montura gen "fir de par" am vazut-o tot la batranul cu pricina, folosea de fapt un inaintas din ata chirurgicala ( al naibii de rezistenta) de vreo 10m. Era super in locuri cu iarba, papura, etc. Iar firul de par avea vreo... 8-10cm! Si prindea crap! Doar ca intre prima miscare a bambinei si pana la intepare lasa sa treaca cateva secunde pana la zeci de secunde, lasand firul liber ( pickup deschis), cica "sa aiba timp sa inghita"
.
Nu stiu daca ti-am fost de folos cu ceva, dar asta e motivul pentru care EU prefer plumbul pierdut ( mai mult deci considerente de ordin sentimental), si nu din motivele aratate de colegi, cu distanta de lansare, macrameuri, etc.