Alternative content






Cum adica? Din ce cauza? De ce? - Partea I

Cum adica? Din ce cauza? De ce?


Va propun in ceea ce urmeaza, un articol din literatura germana de pescuit la crap, apartinand renumitilor autori Robert Arlinghaus si Jürgen Meyer, articol ce a aparut in luna noiembrie 2002, cu titlul: Wieso, Weshalb, Warum? Nu trebuie sa luati totul ca litera de lege (deoarece autorii ating niste domenii unde e foarte greu sa tinem pasul), nu vreau sa creez polemici, dar cei care vor citi aceste pagini vor putea spune: “Am inceput sa inteleg cateva lucruri prin care voi putea fi un pescar (de crap) mai bun!”
Doresc sa multumesc cu aceasta ocazie prietenilor mei de la pagina www.steg-magazin.hu, Juhász Ákos si pentru ajutorul lor neconditionat la publicarea acestui articol pe site. Va multumesc!

In urmatorul articol Robert Arlinghaus atinge mai ales partea stiintifica, iar Jürgen Meyer (omul din spatele firmei M+M Baits) ne transmite cateva lucruri de baza (si mai mult decat atat) din experientele sale de pe taramul fabricarii nadelor de crap. Foarte multe enunturi sunt verificate stiintific, iar de foarte multe ori amintesc numele autorului si anul de aparitie a articolelor de unde se documenteaza.
Multi dintre voi veti privi acest teoreticism drept absurd, complicat sau in plus, - va rugam sa ne scuzati -, dar vor fi printre voi si unii care vor gasi lucruri noi, pe baza carora sa se gandeasca si sa se intrebe daca au facut pana in momentul de fata totul cum trebuie. Acesti cititori poate vor intelege pana la urma, de ce unele materii prime sunt atat de bune in fabricarea boiliesurilor, iar altele sunt numai simple umpluturi fara nici o valoare. Articolul de fata nu are ca scop marirea cifrelor de vanzare sau nevoia de afirmare, pur si simplu am simtit nevoia de a scrie acest articol pentru cei care iubesc pescuitul la crap si apele cat mai curate.
Din fericire literatura de specialitate e plina de articole si carti despre modul de hranire si asimilarea hranei de celebrul Cyprinus carpio. Crapul fiind cel mai bine studiat peste de apa dulce, putem invata foarte multe din aceste articole, care ne vor ajuta, intr-o masura aparte, la imbunatatirea rezultatelor de pescuit sau la optimizarea boiliesurilor.
In pescuitul eficient la crap (cred cu tarie ca si la celelalte specii) cel mai important este gasirea locurilor care ascund pestii vizati si timpul necesar pentru ca acestia sa apara in zona. Al doilea criteriu este gasirea unei nade la care pestii sa raspunda in cel mai scurt timp posibil, respectiv cunostinta despre modul de hranire si obiceiurile lor. Numai dupa acestea urmeaza echipamentul pescarului, dintre care trebuie sa avem mare grija de montura, rezistenta acesteia, firul de pescuit, carligul si apoi elementele ca lanseta, mulineta si minciogul. In eficienta pescuitului la crap cea mai mica parte o au accesoriile ca patul, cortul voluminos sau rod-pod-ul impodobit cu sofisticatele avertizoare digitale.
Am observat ca la pescari aceasta ierarhizare este chiar inversa. Nu se uita la milioanele aruncate pe echipament (uneori total inadecvat stilului propriu), dar cand e vorba de nada si localizare vor sa tina totul la minim. La alegerea boiliesurilor reclama si pretul stau pe primul loc. De foarte multe ori nici nu observa ca insuccesul lor se datoreaza in mare masura acestui lucru.
In prima parte vom descrie modul de hranire a crapului, deoarece pe acest teritoriu sunt foarte multe nelamuriri printre pescarii de crap. Speram sa va captam atentia, si sa va ganditi la ceea ce veti citi in continuare.

Modul de hranire si hrana naturala
Cercetatorul olandez F.A. Sibbing impreuna cu colegii lui s-au ocupat de aceasta problema si au impartit modul de hranire a crapului pe mai multe etape:
1. Cautare
2. Descoperire
3. Apropiere
4. Ridicare
5. Selectia dupa gust
6. Selectia dupa marime
7. Transportul (spre )
8. Mestecare si sfaramare
9. Inghitire
10. Digerare

Din punct de vedere al supravietuirii, pentru crap cel mai important lucru este sa poata selecta dintre lucrurile comestibile si cele necomestibile. Cea mai mare parte a hranei naturale nu poate scapa. Ca sa putem prinde un crap este suficient ca pestele sa ridice momeala prezentata, dar e bine sa convingem crapul ca nada noastra este comestibila si ca se poate apropia de ea fara nici o grija de atatea ori cat doreste. Despre modul de cautare, descoperire si apropiere vom vorbi in partea doua a materialului deoarece aici atractantii au un rol important.
Nu trebuie sa uitam ca Cyprinus Carpio este un animal curios din fire, care isi petrece o mare parte din timpul sau cu cautarea intamplatoare a hranei in aluviunile depuse pe fundul apei. Rod Hutchinson a povestit despre crapi prinsi chiar de el la momeli mai neconventionale: prune sau ceapa. Aceste capturi trebuie sa fie rezultatul curiozitatii sau cautarii unei noi surse de hrana. In aceste cazuri atractia nu joaca un rol decisiv.

Ridicarea momelii
Crapul isi ridica hrana prin aspiratie. Aceasta aspiratie este un mecanism complicat in care rolul principal au cavitatea bucala si cea branhiala. Cu largirea cavitatilor se creeaza un vid, care aspira posibilele particule de hrana sau chiar boiliesul nostru. In acest moment gura crapului practic inconjoara in totalitate boiliesul, dar o poate absorbi chiar si de la cativa centimetri distanta. Crapul este un consumator de particule si nu aspira din stanga in dreapta, pe toata suprafata a vadului, cum gandesc unii. Cand descopera boiliesurile aruncate pe locul de pescuit, crapul le alege unul cate unul. S-ar putea ca prin umplerea cu aer a vezicii posterioare sa ocupa o pozitie verticala, asa putand aspira particulele chiar in mod selectiv. La acest proces joaca un rol important caracteristicile fiecarui exemplar in parte. Un crap obez e nevoit sa ocupa aceasta pozitie de fiecare data cand mananca, iar un exemplar mai fusiform se poate hrani chiar si intr-o pozitie aproape orizontala. Aceste caracteristici personale pot fi cheia pentru intrbarea ce ne macina pe foarte multi dintre noi: De ce unele exemplare de crap sunt prinse de mai putine ori? – acestia, datorita prezentarii momelii, respectiv modului lor de hranire sunt mai greu de prins desi consuma cu placere boiliesurile oferite de noi. Acelasi lucru il scrie si Terry Hearn (1999.) in cartea sa despre un crap numit Arfur.
Presupunem ca crapii folosesc diferite tehnici la ridicarea momelii, dar pentru fiecare se poate spune ca mananca foarte precis. Este foarte rara metoda de ridicare cu buzele carnoase, de exemplu in cazul melcilor. Muscarea nu se intampla niciodata. Sibbing scrie ca singura modalitatea de ridicare a hranei este aspiratia incetinita. Aceasta aspiratie se poate manifesta prin doua metode:
· Consumarea de particule: mandibula superioara este asezata in fata, gura e pozitionata in directia hranei. Particulele sunt aspirate cu o viteza de 0,6m/s intr-un timp de doar 0,1 secunde. Particulele mari sunt aspirate direct in profunzime, iar pietricelele sau materia organica este directionat in jos. In acest mod crapul este capabil sa aspire chiar si pe o distanta relativ mare (distanta ce poate ajunge si pana la o lungime egala cu cea a capului). Inainte sa-si retraga gura acesta este inchisa. La acest tip de hranire inotul joaca un rol relativ scazut. Probabil ca de cele mai multe ori in acest fel este ridicata si momeala noastra.
· Gulping (luarea unei inghitituri fortate): cavitatea bucala se largeste, genereaza un vid ce provoaca la randul ei un slab curent de apa fara nici o directie anume. Datorita vitezei reduse particulele aspirate nu ating aceeasi profunzime ca si in cazul precedent. In acest caz crapul nu-si extinde gura (nu se formeaza acea trompa ca si in cazul consumarii de particule). Dupa ce pestele aspira particulele, isi inchide maxilarul si le selecteaza prin branhii. Gulping-ul se produce cu o frecventa mai mare (de trei ori pe secunda) si in general la hrana cu densitate mai mare, de exemplu purecii de balta. Noua, pescarilor, acest mod de hranire ne este de folos la pescuitul deasupra fundului apei.

Crapii pot inghiti hrana de o marime ce atinge maxim 4% din lungimea corpului lor. Aceasta marime se bazeaza pe marimea faringelor, desi dupa marimea gurii pot ridica chiar si momeli ce ating 7% din lungimea corpului. Deci un crap de 100 cm poate sparge cu faringele o particula cu un diametru de 4 cm. Sibbing si colegii lui (1984) vorbesc chiar despre 3% care inseamna particule cu un diametru de 3 cm. Atunci de ce folosesc unii pescari de crap boiliesuri de 40-50 mm? Este cert ca aceste momeli sunt selective. Dar poate ca si exemplarele mari au invatat ca pana si pentru ei aceste boiliesuri sunt prea mari. Deci un astfel de boilies va deveni prinzator doar atunci cand pestele incearca nada. De mancat nu o poate manca. Sa luam un crap cu o lungime de 80 de cm. Acesta poate manca o nada de dimensiuni ce va atinge maxim dimensiunea de (3%) 24 mm – (4%) 32 mm. Vedeti principiul? Nada de dimensiunile unui mingi de tenis de masa? Nu multumesc!!!
S-a observat ca crapul poate scormoni in aluviunile depuse pana la o adancime de 12 cm (Suietov, 1939). Daca momeala noastra se infunda la o adancime mai mare decat cea mentionata vom putea astepta mult si bine la trasaturile mult visate. Dar ce mananca un crap?
Michel&Oberdorff (1995) au tras urmatoarea concluzie, conform literaturii de specialitate: 75-90% din hrana crapului este format din vietuitoare acvatice de dimensiuni reduse. Foloseste cu precadere acea sursa de hrana care se gaseste din abundenta in mediul lui de viata si care ii ofera cel mai mare randament din punct de vedere anatomic. Primavara si la inceputul verii o mica parte (5% din continutul intestinelor) din dieta crapului este formata din purecii de balta si gammarus. Hrana favorita a crapului (25% din total) sunt chironomidele care raman pe lista de preferinta pana-n toamna. Acestea se gasesc in malul curat (fara miros) si in vegetatia aflata in starea de descompunere. Deci crapii consuma larvele si cu aceasta ocazie si plantele aferente apei cu pricina. In acest fel se poate explica prezenta in proportii destul de ridicate a plantelor.
Urmeaza pe lista de meniu diferite tipuri de moluste, cum sunt melcii si scoicile (25% din continutul intestinelor). Desigur aceasta proportie poate urca pana la maxim, 100%, in cazul in care aceste vietuitati sunt in cantitati enorme in apa (vara si toamna). Am constatat, in mod regulat, si prezenta larvelor de chironomus. Tubifexul ocupa o treime din totalul hranei in special iarna si primavara. O parte din hrana crapului este alcatuita din semintele si polenul care cade in apa. Crapul consuma si pestii morti sau raci, in speta cei de rau, daca acestia nu depasesc o anumita marime. Nu credem ca crapii consuma racii maturi in mari cantitati deoarece acestia se apara vehement. Din pacate nu prea am gasit referiri in literatura crapista.
Plantele sunt prezente intr-o proportie de 10% din continutul intestinelor (iarna ajung pana la 80%), ceea ce ar putea insemna ca pestii consuma plantele in mod accidental sau cand cantitatea de hrana animala este in scadere.
In general putem spune ca la procurarea hranei, crapii cauta bilantul optim dintre risipa de energie si avantajul primit. De fiecare data cand se hraneste, crapul foloseste o cantitate variabila de energie (cautarea, sfaramarea cu faringe etc.) dar de partea cealalta va castiga energie. Cu cat e mai mare dimensiunea hranei, in mod firesc e mai mare si aportul energetic, dar cu cresterea dimensiunii hranei creste si risipa de energia pe care o consuma pentru localizare, sfaramare sau digestie.
Procesul digestiei consuma energie. Peste un nivel, de exemplu la racii de rau, castigul de energie este atat de neinsemnat in raport cu consumul de energie, incat nu merita consumarea hranei de aceste dimensiuni. Aceasta “teorie optima de hranire” a fost dovedit de mai multe ori de catre cercetatori. Cu cresterea dimensiunii pestelui creste si marimea optima a momelii. Dar nu poate depasi o limita. In cazul crapului dimensiunea optima este sub 4% din lungimea corpului. Suntem de parere ca pentru un crap de 100 de cm marimea optima a boiliesului este de 20-25 mm. Cel mai bine este ca momeala sa aiba o consistenta atat de moale, incat la zdrobirea acestuia risipa de energie sa fie minima.
Suntem siguri, ca un crap de 100 cm va ridica cu mai multa placere un boilies de 18 mm decat unul de 10 mm, pentru ca la cel dintai castigul de energie este mai mare. Credem ca avantajul boiliesurilor mici este ca sunt mai moi. Ganditi-va la acest lucru!
Teoria optima de hranire se poate aplica si in cazul nadirii cu boabe de cereale. Nu credem ca pentru un crap de dimensiuni apreciabile este optima aspirarea micilor seminte de canepa. Dar pentru ca de obicei facem un pat de nada mai consistent din seminte, ii este mai convenabil sa-si petreaca timpul cu curatarea totala a locului nadit decat cu cautarea unor resurse de hrana de dimensiuni mai mari. Daca cantitatea de nada este atat de redusa incat crapul este obligat sa caute semintele de canepa, atunci va parasi acel loc, pentru ca ii este mai usor sa caute o masa mai bogata, decat sa-si piarda timpul cu cautarea ultimelor seminte.
De cate ori am auzit ca crapii nu au consumat toata cantitate de seminte oferite, desi au mancat o mare parte din ele, si totusi nu au fost prinsi. Am putut observa si noi acest fenomen pe un banc de nisip vizibil chiar de pe mal. Pestii nu au consumat in timp de 2 ore toata cantitatea de nada oferita (10 kg dintr-un amestec format din boilies, grau, porumb, naut si arahide, din care arahidele erau lasate in totalitate!) Desi au mancat fiecare bucata de boilies, au lasat o parte din seminte pe locul nadit, dupa care au parasit bancul de nisip.
Sunt cateva strategii de nadire care pot fi explicate prin teoria optima de hranire. Am observat, ca pe ape bogate in hrana, cum este si raul Wesser din Germania, am obtinut rezultate foarte bune cu nadirea izolata (nadire intr-un perimetru cat mai restrans – n.trad.). Numai asa am putut tine intr-un loc crapii pentru un timp scurt in ape bogate in hrana naturala. Daca au aspirat tot patul de nada eram nevoiti sa nadim in continuare, in caz contrar pestii lasau locul pentru a cauta un alt vad bogat in hrana naturala. In acest caz crapilor nu le era rentabil sa caute si ultima bucata de boilies, din acest motiv functioneaza atat de bine nadirea intr-un perimetru restrans.
Se schimba strategia de nadire in ape cu hrana naturala deficitara: nadirea intr-un perimetru cat mai mare poate fi punctul cheie a unei partide de pescuit. Am pescuit de foarte multe ori pe un lac de 250 de hectare bine populat cu crapi, unde cu nadirea grea cu canepa, grau si boilies pe o suprafata de 50 m patrati am reusit sa tinem pestii in loc pentru 24 de ore. In acest caz crapul castiga daca ramanea in acel loc si sa caute chiar si ultima biluta de boilies, deoarece nu puteau conta pe hrana naturala, desi larvele de chironomide le-ar fi placut mai mult.
Cu aceasta teorie se poate explica cresterea brusca a catorva dintre crapii cunoscuti, la care timp de mai multi ani nu s-a observat o schimbare a greutatii. Am putut observa la doi crapi a caror greutate depaseste 15 kg lasand in urma pe ceilalti exemplari cu vreo 5 kilograme intr-un timp relativ scurt, doi ani. Suntem de parere, ca acesti pesti au crescut atat de mult intr-un interval scurt, datorita specializari pe o hrana bogata in energie, hrana ce nu era disponibila celorlalti crapi. Presupunem ca acesti pesti consumau scoicile de mari dimensiuni, care conform teoriei optime de hranire ar fi prea mari pentru ei. Deoarece in apa s-au strans mari cantitati de scoici ce depaseau dimensiunea optima pentru majoritatea exemplarelor de crapi, cei doi s-au specializat pe consumul acestora in acest mod au obtinut un avans de energie apreciabila in raport cu ceilalti pesti. La inceput chiar si pentru cei doi consumul acestor scoici era dificila, dar aportul apreciabil de energie a avut ultimul cuvant.
Pe langa acesti doi crapi, care consumau scoici ce depaseau 10 cm, se cunosc si cazuri in care exemplarele mari de crap consuma in mod regulat pesti morti, trecand astfel la un aport energetic mult mai mare decat daca ar consuma larve sau particule. Numai prin specializarea pe o sursa de hrana bogata in energie se poate explica cresterea brusca a unor crapi, cu toate ca in apa aparent nu s-a schimbat nimic. Trecand de la exemplele amintite este usor de inchipuit ca sunt si cazuri in care pestii s-au specializat pe consumul de boilies. In acest caz am observat ca daca nadeam cu boilies de calitate ireprosabila pe un lac de mici dimensiuni in care hrana naturala era prezenta, dupa un timp greutatea pestilor a crescut, desi numarul exemplarelor de crap nu s-a schimbat iar sursa de hrana naturala a ramas aceeasi.
Selectarea hranei dupa gust si forma se intampla in partea posterioara a faringelor. Conform selectiei dupa gust putem avea trei tipuri de mecanism:
Scuipatul (spitting): datorita presiunii exercitate de placa branhiilor, particulele nedorite (cum sunt boiliesurile de proasta calitate) sunt scuipate afara cu o forta destul de mare. Crapul mai foloseste aceasta tehnica pentru a scapa si de bucatile mari de namol. In acest caz namolul se dizolva de pe particulele comestibile si in acest fel o poate culege din nou, dar acum in stare consumabila.
Clatire (rinsing): bucatile mari de hrana, cum sunt boiliesurile, se pot desparti de particulele nedorite cu ajutorul acestei tehnici. Sa presupunem ca crapul ridica nada oferita de noi si o tine in partea frontala a canalului de faringe. Acum crapul poate sa aspire apa de mai multe ori, pe care o indeparta prin branhii fara a scuipa boiliesul. In acest mod spala boiliesul comestibil de namol si totodata o verifica cu ajutorul papilelor gustative, (in jur de 820 pe mm patrati). Daca ridica in acest mod boiliesul sunt mari sanse sa o scuipe pentru ca va observa ca este ceva neregula cu acesta, sau pentru ca o va asocia ca ceva necomestibil (acest lucru este mai probabil)
Retinerea selectiva: Daca hrana este asezata pe un strat de namol fin, atunci crapul va ridica si mari cantitati de resturi organice si anorganice (nisip, resturi vegetale, detriment) de care va trebui sa scape, deci sa o separe de hrana. Sibing (1992) presupune ca organele palatante retin particulele comestibile iar cele necomestibile vor fi spalate prin branhii. Rolul faringelui este aceea de a stabili o relatie intre partea superioara si cea inferioara a organului palantant. Pe acest organ sunt cele mai multe papile gustative.
Este foarte importanta asa numita impingere in fata a gurii inchise. Pestele impinge in fata maxilarul apoi il retrage, exact cum am descris la consumul de particule. In acest moment apa intra prin branhii. S-a observat de multe ori ca crapii dupa ce au ridicat nada, si-au miscat branhiile in spate si in fata, inainte de a o scuipa. Acest fenomen a fost relatat si de englezi in cartile lor (ei au ape foarte curate, au posibilitatea de a efectua diferite observatii).
Pestele verifica de fiecare data daca hrana gasita este comestibila. Face acest lucru si cu boiliesul cand il ridica de pe un substrat argilos. Vrea sa separe partea comestibila de cea improprie consumului pe care o indeparteaza prin branhii. Daca foloseste acest comportament si nu se va agata imediat, sunt sanse marite sa scuipe momeala. De foarte multe ori vrea sa scape de nada oferita din acest motiv si nu pentru ca are o inteligenta iesita din comun. Simplu, asociaza boiliesul ca fiind ceva necomestibil sau pentru ca are in gura o cantitate insemnata de namol de care vrea sa scape. Dupa aceasta sunt sanse ca sa ridice din nou boiliesul.
Pestii folosesc de cele mai multe ori retinerea selectiva decat clatirea. Semintele si boiliesul sunt ridicate cu metoda descris la consumul de particule. La boiliesul pot folosi clatirea sau retinerea selectiva.
Posibilitatea scuiparii momelii este o tema destul de controversata. Trebuie sa mentionam ca nu suntem fanatici ai monturilor moderne, ci ai nadelor de crap. Suntem de parere ca nu exista montura anti-eject cu care sa prindem fiecare peste care ridica momeala oferita. Noi consideram ca avem castig de cauza in 60-90% dintre cazuri dar dupa observatiile lui Terry Hearn aceasta proportie coboara la 50%. Folosim monturi cat mai simple: forfac din fir textil, carligul legat cu metoda No Knot (nod fara nod) si Bolt-rig. Credem ca rezultatele depind de lungimea forfacului si a firului de par.
Cunoastem un lac din Germania (5 ha), pe care se pescuieste de mai bine de 10 ani cu boilies in mod exagerat. Sunt cativa pesti care sunt prinsi in fiecare an de circa 5-10 ori. In mod straniu exemplarele mari sunt prinse de cele mai multe ori. Oare crapii nu invata din experientele precedente? Pescarii englezi vorbesc despre crapi sfiosi, care verifica fiecare boilies, il tin in gura si se deplaseaza incet spre spate. Ni se par exagerate aceste lucruri si credem ca englezii au inteles gresit comportarea pestilor. Am putut observa si noi un comportament asemanator pe un banc de pietris situat nu departe de mal. Am vazut cum crapii ridica si scuipa de 4-5 ori boiliesurile. S-a intamplat aceeasi lucru si cu cele oferite ca nada si cu momeala legata de carlig. Am prins de trei ori acelasi crap. Credem ca invata ei intr-o masura din experientele anteriore, dar acestea se leaga de anumite zone pescuite in mod intensiv pe care nu le vor mai vizita pentru un timp.
Am observat in mod evident la crapii care erau adusi intr-un nou lac ca au lasat sariturile intr-un an (nu s-au mai aratat), si au inceput sa manance in general noaptea. Pe apele cu presiuni din partea pescarilor boiliesurile vor fi asociate ca hrana, mergand pana acolo ca pe ape cu hrana naturala insuficienta sa caute acelasi vad unde gasesc mari cantitati de nada oferita de pescari. Crapul va “crede” ca boiliesul creste in apa. Un exemplar mai instarit, va fi nevoit sa faca fata concurentei pentru procurarea hranei. Nu-si poate permite sa verifice boiliesurile unul cate unul, din simplul motiv ca semenii lui i-o vor lua inainte. Pe apele noi pestii vor aspira puternic nada oferita, carligul agatandu-se de cele mai multe ori adanc in gura lor mai tarziu trecand la trasaturi mai subtile si ii vom pierde mai usor decat pana in acel moment. Deci se constata anumite schimbari in ridicarea boiliesului, dar nu trebuie sa exageram. Probabil ca vor scuipa momeala deoarece vor simti ceva rezistenta sau o vor asocia ca pe ceva impropriu consumului, sau nada era atat de tare incat nu stimula suficient papilele gustative.
Dupa noi aceste proces de scuipare a hranei face parte din pescuitul la crap, oricum nu vom putea prinde toti crapii care vin la patul de nada. Faptul ca sunt pesti care nu sunt prinsi atat de des se rezuma la faptul ca au un mod de hranire aparte sau consuma cu mai multa placere hrana naturala decat boiliesul. De foarte multe ori anumiti pesti sunt prinsi dupa anumite evenimente speciale, cum este reproducerea sau cand sunt bolnavi. Totusi vrem ca sa prindem fiecare peste ce ridica momeala oferita, din acest motiv folosim un Bolt-rig cu un carlig foarte ascutit. Crapul nu are voie sa inoate mai departe linistit, dupa ce a ridicat momeala, fara ca sa se agate.
Aici suntem in fata unei probleme. Cum sa atingem acest lucru? Principalul este lungimea monturii. Cum am mai spus crapul poate aspira hrana de la o distanta ce poate atinge lungimii capului. Sa presupunem ca un anumit exemplar de crap are obiceiul de a aspira hrana de la mare distanta. Acest peste va fi prins de cele mai multe ori, deoarece mai toti pescarii folosesc forfacuri scurte iar boiliesul nici nu va atinge gura crapului. Sau carpul este atat de masiv incat este nevoit sa aspire de la distanta mai mare decat in mod normal. In cel mai bun caz il vom agata in coltul gurii. Pe de alta parte un forfac lung va da un spatiu de miscare mai mare. Deci lungimea monturii sau a firului de par trebui reglata conform apei sau a pestilor din acel loc.
Trebuie sa ajungem la acel nivel la care scuipatul carligului sa fie cat de cat imposibil. Suntem siguri ca firele textile sunt “gandite” ca pestele sa le poate scuipa. Monturile din nylon sunt mai bune, deoarece sunt mai rigide – din acest motiv un Stiff Rig este mai mult decat promitator. Datorita rigiditatii crapul va simti imediat greutatea plumbului si se va auto-agata. Daca vrea sa scuipe boiliesul, carligul se va agata mai repede de gura pestelui decat o montura facut din fir textil.
La alcatuirea monturii metoda Line Aligner sau Through the Eye este o cale – nu neaparat cea mai buna. Am fi bucurosi ca sa avem mai multe date certe asupra functionarii monturilor sau despre ridicarea hranei.
Sa mergem mai departe la punctele enumerate la inceputul articolului!
Selectia hranei dupa marimea acesteia, se poate face doar cu ajutorul branhiilor. Dupa cum am scris distanta faringelor este si un criteriu de selectie a marimii hranei (maxim 3-4% din lungimea corpului). Transportul hranei spre faringe se produce cu miscarea sinuoasa a organelor palatante si a organului postlingual. Testele efectuate cu semintele de orz, a aratat ca spargerea semintelor reda 95% din procesul de hranire, ceea ce poate dura si cateva minute. Spargerea semintelor nu se produce atat de repede cum ne gandim noi. Dupa inchiderea faringelor hrana este inghitita (punctul 9) si este dusa spre digerare (punctul 10). Despre procesul digerarii am scris mai multe articole pe care le puteti citi in Karpfenscene (2/99) si Fisch & Fang (Mai/99).
In articolele urmatoare vom vorbi despre nadele de crap, despre forma lor, despre atractanti, aminoacizi, betaina, condimente.
Robert Arlinghaus & Jürgen Meyer
Traducerea de Kulcsar Laszlo
+ galerie poze



Noutati la TotalFishing - Anac ...

2|40
Noutati la TotalFishing - Anaconda
Acum in stoc la TotalFishing produsele renumitului producator german Sanger, la preturi de promotie de iarna !!! Anaconda, gama specializata pentru pescuitul la crap. Anaconda UniCat, gama specializata pentru pescuitul la ...
citeste ->  

Vino in primul supermarket de ...

3|40
Vino in primul supermarket de pescuit din Romania !
Vino la TotalFishing sa vezi primul supermarket de pescuit din Romania. Un magazin de peste 350mp, in care poti sa pui mana si sa compari peste 10.000 de produse expuse de la cei mai importanti producatori de articole de pescuit din lume. Cel mai mare magazin acum intr-o noua organizare, vezi ...
citeste ->  

Arhiva Articole