Alternative content






ABC in pescuitul crapului

ABC-ul pescuitului la crap


Citind diverse intrebari postate pe forumuri sau trimise catre reviste, inteleg ca abundenta de informatii face citeodata mai mult rau decat bine.

Atat de multe discutii elevate in jurul unor subiecte fara sens: care lanseta e mai lanseta, care mulineta e mai mulineta, care producator e mai bengos, carp-fishing e de bine, pescuitul crapului te transforma intr-un "baboier" mic, urat, cu bube multe-n cap si pantalonii rupti in funduletz, un fel de terorist pisciocol, etc.

Nu sunt si nici nu imi propun sa fiu vreun expert international, nici vreun "carp-fishos", insa privind inapoi la sfaturile si tzepele pe care le-am luat de la tot felul de agarici in ceea ce priveste scule, tehnici, monturi, etc. as vrea sa-i ajut pe cei ce pun intrebari si vor sa invete cu adevarat cu o mica sinteza.

Inainte de orice, puneti frumusel mana si incercati sa intelegeti mecanismele care stau la baza pescuitului specializat la crap. Mergeti cateva zile in Delta si pe la Dunare, stati de vorba cu pescarii batrani si ascultatii cu ambele urechi, au ce sa va spuna. Toata nebunia asta cu pescuitul specializat la crap este impachetata frumos si uneori mult prea comercial in jurul comportamentului si modului de hranire al crapului. Primavara devreme si toamna tarziu, papica de origine animala (ofera multa energie, mai multa decat cea consumata pentru procurare). Primavara dihania isi reface fortele dupa iarna cea grea si se pregateste pentru depus (cam cand infloresc salcamii), toamna baga la greu ca sa aiba rezerve pentru iarna. Cand se culege via, crapul incepe crovuitul (adica se aduna in gasca vreo 20-30 de prieteni buni, se aseaza pe substrat si ridica un mic parapete, stau acolo pana vine primavara). Pescarii batrani cauta in general crovul cu piciorul, pentru ca in mod sigur acolo vor gasi peste tot timpul anului. Cateodata, dupa ce au gasit crovul, mai arunca si cuca (o scula de-a lor) si scot crapii la aer, dar asta este treaba lor. Pentru cei mai firavi, sau pentru adeptii pescuitului modern, cu scule si tehnologii de ultima generatie, cand vi se mai face dor de balta, luati o lanseta fina, sensibila, legati un plumb de sondat apa si faceti o tura a baltii, sa gasiti crovul (se simte la mana cu putina experienta). In felul acesta, la anul stiti exact unde sa va asezati. Pentru pasionatii pescuitului la rau, sper ca nu va apucati de nebunia asta, e valabil doar pentru lacuri si balti. Elitistii au o solutie mai ieftina, scot sonarul din buzunar, asa ca nu mai are rost sa piarda timpul citind pe aici (si nici sa posteze cu delicatete).

Ok, tragem o concluzie cum ca locul, locul si iar locul reprezinta secretul cel mai bine pazit al meseriasilor. Sa zicem ca avem ghinion, balta (lacul) e mare, crovul e in larg, asa ca ne bazam pe ceea ce auzim de la altii. Pentru asta trebuie sa acceptam ca pescuitul crapului (0-1 Kg = ciortanica, 1-3 sau 4 Kg = ciortan, de aici incolo incepe crapul, asa ca uitati mesajele alea unde meseriasii prind crapi de 800 de grame) inseamna multa rabdare, multe teste, cam tot atata noroc si de 2 ori mai multa experienta. Evitati locurile facile, cu malul drept, fundul apei respecta in proportie de 90% profilul malului, iar crapul sta pe langa gropi, agatatori, cauta locurile unde se simte in siguranta. Cu cat malul este mai accidentat, cu atat mai bine. Cu cat locul respectiv agata monturile mai des, iarasi cu atat mai bine. Daca vedeti sau auziti ca in locul cutare s-a prins crap, cam dupa 2-3 saptamani incepeti sa pescuiti acolo, in mod sigur teritoriul crapului care a fost prins a fost ocupat de unul mai smecher.

Nu are rost sa detaliem acum despre pescuitul crapului la rau, gasiti aici un articol excelent despre acest subiect.

Buuun, sa vedem un pic cum e cu temperatura apei. Primavara si toamna – la apa mica, vara la apa mare. Nu incercati invers, ca nu prea functioneaza. Daca in zona in care pescuiti exista vegetatie in apa, uitati-va cu atentie. Daca vedeti depuneri pe vegetatie, spuneti frumos pa, ca nu prea e nimic prin zona (de aceea se si depun impuritatile). Mai sunt o gramada de povesti cu termoclina, dar pentru inceput ajunge.

Cam atat cu locul, sa vedem cum e cu ansamblul lanseta – mulineta - linie principala (fir) – montura. Pentru adeptii numelor marcilor sonore si a monturilor sofisticate si denumiri spectaculoase am o veste cam trista. Cand mai vedeti crapi sarind din apa prin apropiere, sa stiti ca in nici un caz nu incearca sa citeasca etichetele inscriptionate pe scule, pe haine sau pe accesorii. Nu neg faptul ca o marca puternica inseamna calitate, ce vreau sa spun este ca nu are rost sa va schimbati in fiecare an sculele, investiti o data si bine, daca va tin buzunarele, si cumparati ceea ce vi se potriveste, nu ceea ce e la moda. Montura noastra trebuie sa ajunga in apa in locul ales. Pestele trebuie intepat. Pestele trebuie obosit pentru a putea fi adus la mal. Pentru aceasta folosim lanseta+mulineta+linia principala. Pestele trebuie scos din apa, pentru a face poze frumoase cu el, pe care le trimitem la reviste, sau le postam pe site-uri, sau si una si alta. Surprinzator pentru marea majoritate, dar unii chiar il iau acasa (pe nenea Crapu’). Cel mai grav este ca exista indivizi, pe care nici nu stiu cum sa-i numesc, care nu numai ca il duc acasa, dar il mai si mananca. In sfarsit, cate bordeie ... Montura vrem sa o lansam cat mai departe de mal, 80-100 m sau mai mult. De ce? Cateodata pentru ca Domnul Crap, sperios din fire, sta cam departe de mal. Adeseori insa, lansam departe pentru ca asa am vazut noi prin reviste sau mai stiu eu unde, sau pentru ca cei din jur sa ne priveasca cu invidie, ma rog, lansam departe. Pentru asta, ne cam trebuie lansete lungi, de 3.60 sau 3.90 m, capabile sa arunce greutati mari (60, 80 sau 100 gr.). De ce trebuie sa aruncam greutati mari? Privind cu atentie un crap (se accepta si variatii gen ciortan sau ciortanica), observam ca are buzitele cam groase si cam tari. De aceea incercam sa obtinem un efect de pre-intepare sau auto-intepare, ma rog, ne intereseaza ca varful carligului sa strapunga pielea, eventual sa iasa si pe partea cealalta (cazul ideal, din pacate se intampla extrem de rar). Scepticii sunt rugati sa lege un carlig de un plumb de 80 gr., sa aseze delicat varful carligului pe degetel si sa ridice usor plumbul de pe masa, sol, etc.

Despre nebunia monturilor va spun doar atat: sancta simplicitas. Adica, pentru cei ce nu stiu bine limba rusa, cu cat mai simplu, cu atat mai bine. Firul monturii sa aiba intodeauna o rezistenta la rupere mai mica decat cea a liniei principale. Daca stiti ca aveti in dotare o gramada de viermisori in parte moale din spatele corpului (pe care stati de cele mai multe ori), atasati de linia principala o agrafa cu vartej, iar montura o prindeti doar cu un vartej. In acest fel, puteti monta, demonta, schimba repede diverse monturi. Agrafa cu vartej mai are avantajul ca diminueaza rasucirea firului liniei principale in timpul lansarii. Limitati la maximum numarul nodurilor. Rezistenta nodului este mult mai mica dacat cea a firului, de aceea noduri multe inseamna sanse mai mari de a pierde montura (ideal cu un crap la capatul ce are carligul, dar nu e obligatoriu, cateodata se mai agata si de crengi, stuf, etc.).

Acul, indiferent de forma, are ca scop sa intre in buza crapului si sa stea acolo pana cand il scoatem noi, folosind un degorjor, un cleste, o penseta, degetele sau mai stiu eu ce. De aceea, acul trebuie sa fie ascutit. Verificati-l inainte de fiecare lansare, si dupa fiecare captura mai generoasa. Daca aveti cea mai mica suspiciune, schimbati-l cu altul ascutit. De asemenea, acul are un rol important in ceea ce se cheama selectivitate. Adica vrem peste mare, folosim un ac mare. Selectivitatea o mai obtinem si din dimensiunea momelii. Unii dintre noi ascund acul in momeala (rama, viermusi, mamaliga, etc.). Altii leaga momeala de el (in general cei ce folosesc boilies, prescurtare de la boiled baites, adica nada fiarta pe limba noastra). Puteti pune pe montura cate ace va lasa inima, in final veti ajunge tot la unul, finalul fiind determinat in marea majoritate a cazurilor de numarul crapilor scapati definitiv deoarece unul din acele ce atarnau in diverse pozitii s-a agatat cu nesimtire de ceva. Pentru a evita incurcarea firului ce leaga acul de montura (ceea ce diminueaza drastic sansele pestelui de a mai reusi sa bage in gura momeala ascunsa de perucile sau buclele de fir) veti avea parte de o multitudine de oferte comerciale generoase reprezentate de anti-tangle, fire rigide, superfire si mai stiu eu ce. O metoda ieftina si sigura este sa faceti o pasta, un pic mai moale dacat plastilina, si ingropati sau agatati acul de ea. Bineinteles ca o veti atasa de plumb, ca nu prea aveti de ce altceva. Stati linistiti, o data ajunsa in apa, stie ea ce are de facut, se va desface garantat si va elibera acul cu momeala (ori cand atinge apa, ori la cateva minute dupa ce a poposit pe substrat). Asa cum bine zice Val Pangica Jr., puteti sa o ajutati mulinand 2-3 ture. Da, cateodata puteti folosi si arc momitor in locul plumbului, mai ales in zonele cu multa vegetatie si agatatori. Pentru aceste zone se recomanda ca plumbul-arcul sa fie prins astfel incat se se desfaca cat mai usor, pentru a se desprinde in cazul in care s-a agatat in cine stie ce.

Esential este mecanismul care sta la baza monturii. Studiati ceea ce vi se propune si ganditi-va daca este posibil ca acul sa ajunga sa intepe crapul in buza. Cand se hraneste, crapul aspira pe langa hrana si impuritati, pe care le elimina scuipandu-le. Pe baza acestui mecanism a aparut montura fir de par. Simtind acul, pestele zice ca-i impuritate si scuipa. In acel moment acul trebuie sa sa rasuceasca un pic si sa intre in buza. Puteti simula acest mecanism folosind palma facuta caus. Daca pe carlig avem atasate rame sau viermusi sau este ascuns in mamaliga, e un pic mai simplu, nu mai trebuie sa ne facem griji ce distanta sa avem intre ac si boilies, ce lungime sa aiba firul de par, etc.

Ei bine, pentru a arunca toata nebunia asta in apa, avem nevoie de lanseta-mulineta-linie principala. Daca pescuim in zone cu fundul pietros sau accidentat, verificam linia principala sa nu fie roasa, inainte de a arunca, altfel avem sanse mari ori sa lansam mai mult ca de obicei (montura fiind libera si fericita o data rupta linia principala, va fi oprita doar de frecarea cu aerul si de gravitatie) ori sa pierdem pestele. Mulineta trebuie sa fie rezistenta, cu angrenaje solide, indiferent ca sunt pe rulmenti sau pe lagare. Presiunile si frecarile la care este supusa in timpul drill-ului (un termen pretentios ce semnifica lupta cu dihania sa o convingem sa vina la mal, sa-i facem o poza) o vor afecta atat de tare daca e de proasta calitate, incat fie se va invarti in gol, fie va ceda exact atunci cand nu doriti. Pentru a permite lanseuri lungi, diametrul tamburului este mare (5-6 cm), astfel incat lungimea desfasurata a unei spire sa fie mare. Sunt preferate mulinetele cu frana pe fata, deoarece au un disc de frana (asemanator sistemului de la masina), ceea ce permite un control mai bun al pestelui. Frana trebuie sa ofere o plaja larga, adica sa se invarta mult intre strins si deschis, pentru a permite reglaje cat mai apropiate de rezistenta la rupere a firului. Lanseta trebuie sa suporte aruncarea unor greutati mari. Greutatea optima de aruncare este fie este insriptionata pe corpul lansetei in grame, fie se deduce din test curve (imi pare rau, nu cunosc nici un termen romanesc corect). Gasiti tot felul de tabele de conversie. Rezistenta la rupere a firului trebuie iarasi sa permita aruncarea greutatii pe care o dorim.

Iata ca suntem gata sa aruncam montura in apa. Bineinteles, in functie de tehnica ce ne-am propus-o, ea poate transporta doar momeala, sau momeala si nada. Bine ar fi ca nada sa aiba in continut si momeala folosita. Daca vrem sa nadim locul, in functie de posibilitati folosim barca paznicilor, a noastra (daca avem), ceva telecomandat (daca ne da mana), sau aruncam cu tot soiul de bulgari de nada de diverse dimensiuni in apa, spre deliciul pestilor ce vor fugi incantati din zona. Nu va speriati, vin inapoi dupa ce comenteaza critic performanta noastra sportiva, ca-i atrage nada. Daca suntem smecheri, nadim 2-3 locuri, la distante diferite fata de mal. Daca suntem sau doar ne credem norocosi, nu mai nadim, ca nu are nici un rost, pierdem timpul degeaba. Trebuie sa tinem cont atunci cand nadim de anotimp si de temperatura apei. Primavara si toamna tarziu-iarna, nadim putin, pestii se satura repede (deoarece nu consuma multa energie stand pe loc) si nu avem trasaturi. Plecam injurand de mama focului proprietarul baltii ca n-are peste, paznicii ca au dat drumul la apa, ala de ne-a vandut nada si mai stiu eu ce si pe cine. Vara, iarasi, nu nadim in exces, apa fiind calda, nada va fermenta, consumand oxigenul din zona nadita, pesticutii vor pleca bine mersi, oferindu-ne astfel posibilitatea de a imbogatiti repertoriul national de injuratori. In principiu, nada noastra va crea o agitatie deosebita in randul pestilor mici, ce va atrage pestii mai mari, si mai mari si tot asa. Ar fi bine, daca timpul ne permite, sa ne rupem cateva ore din concediul la mare si sa trecem pe la Acvariul din Constanta, unde putem studia in liniste cum se hranesc crapii in particular si pestii in general (cei pasnici, ca rapitorii nu ne intereseaza deocamdata). Daca nu avem cum, cautam un prieten cu acvariu, vizitam un magazin ce vinde pesti, gasim noi o cale. Respectand criterii numai de ei stiute, crapii selecteaza din patul de nada ceea ce ii intereseaza, sufland un jet de apa inainte de a aspira cu putere hrana si o data cu ea alte impuritati. De aceea monturile ce folosesc momeli plutitoare sau semi-plutitoare au sanse mai mari. In general, in mijlocul locului nadit se hranesc pestii mai mici, iar cei mai mari, suspiciosi si pretentiosi cum ii stim, mai spre margine. Atentie, aceasta nu este o regula general valabila, se aplica in marea majoritate a cazurilor dar nu in toate. Fiind mai spre margine, cei mari pot fugi mai usor in caz de pericol, pe cand cei mici sunt protejati de numarul celor din jur (un principiu pe care il regasiti in natura la multe alte specii). Iata de ce unii arunca monturile atat in mijlocul patului de nada cat si pe margini.

Ok, am nadit, am pregatit montura, vrem sa o lansam. Lansetele dedicate pescuitului specializat la crap au o distanta mai mare intre suportul de fixare al mulinetei si maner nu pentru a fi diferentiate in magazin ci pentru a oferi o parghie mai mare necesara in timpul lansarii. Mulineta trebuie tinuta in sus, picioarele departate, cel din fata reprezentand punctul de sprijin. Majoritatea mulinetelor moderne de crap au un design al bratului de fixare ce include un locusor special sa tinem noi degetelul acolo, dupa ce in prealabil am prins si firul cu el. Verificam cu atentie varful lansetei, sa nu fie firul incurcat, ridicam pick-up-ul mulinetei (sarma aia rotunda ce tine firul sa nu o ia la vale de pe tambur), fixam locul in care dorim sa lansam si efectuam o miscare ca in filmele cu ninja, doar ca aia te taie cu sabiuta la cap, pe cand noi doar pescuim (teoretic). Cu cat ne lasam mai tare pe piciorul din fata, cu atat simtim mai bine tensiunea creata in lanseta. Cand lanseta a ajuns deasupra capului nostru, ne apasam cu putere pe ea si pe piciorut, si ridicam degetul de pe fir. Daca am ridicat degetul de pe fir prea devreme, vom asista la o bolta frumoasa, daca l-am ridicat prea tarziu, vom lansa spectaculos la 10-15 m in fata noastra, avand sanse mari sa ne dam chiar peste picioare, deci atentie. Dupa ceva timp, vom intelege mecanismul si vom incepe sa facem lanseurile pe care le dorim. Daca ne intereseaza in primul rand sa invatam sa lansam, vom incepe lucrand la precizie si abia apoi la distanta, daca nu, Dumnezeu cu mila, dam pe unde se poate, departe sa fie, ca ne aplauda lumea.

Fratilor, bucurie mare, montura, nada si momeala au ajuns, in sfarsit, in apa. Ne vom aseza bine merci, in pozitia ganditorului de la Hamangia, incercand sa intelegem din noianul de informatii ce suport ar fi cel mai bun. Sa ne luam un rod-pod, sa folosim senzori, bambina o fi prea grea, varful sa fie in apa sau sa intepe cerul, dileme, dileme, dileme... Rod-pod-ul este scump. Ofera avantajul unui sistem de sustinere al lansetelor cu o baza mare la sol, deci stabil, diverse reglaje privind pozitia lansetelor, este usor de transportat. Cracanele inteapa, sunt multe, mai dificil de transportat, dar ieftine. Daca pescuim la crap, si nu la ce o fi, preferam sa avem virful lansetei cat mai sus, pentru a evita semnalizarile false specifice pestilor mici ce ne ciugulesc momeala. Plumbul greu face totul, noi trebuie doar sa pastram tensiunea din fir. Ca-i bambina, ca-i swinger, sau orice alt intinzator de fir, rolul lui este sa na semnalizeze muscatura pestelui. Daca pestele are loc sa se departeze de mal, va ridica obiectul, altfel il va cobori (adica ori fuge spre malul opus, ori vine spre noi). Daca suntem disperati si avem fir foarte gros si o bambina subtire, descoperim enervati ca in afara unei bucle facute de fir in fata lansetei, nu am avut nici o semnalizare, deci daca am lansat aproapte de malul opus, firul va fi intins de un ceva mai greu. Acum, unii prefera mulinete cu free-runner, sau baitrunner, altii nu. In marea majoritate a cazurilor, cu exceptia momentelor cand apa este rece si pestele cam amortit, trasatura unui crap si chiar ciortan este violenta. Unii slabesc la maximum frana mulinetei, altii activeaza baitrunner-ul, insa toti asteapta acea caraiala minunata, dulce poem simfonic pentru urechile noastre dornice. Daca vreti sa invatati din propriile greseli, strangeti frana la maximum. Sunetul facut de firul tensionat la maximum ce se rupe in vant este o experienta ce nu va fi usor uitata. Redevenind seriosi, daca nu aveti baitrunner, slabiti frana cat puteti de mult. Daca aveti baitrunner, activati-l cu incredere. Manevrati manivela mulinetei astfel incat sa aduceti firul paralel cu lanseta, chiar sub aceasta. Atunci cind pestele trage, apucati concomitent de lanseta si de fir si ridicati lanseta in pozitie verticala. In momentul acesta aveti pestele sub control (garantat), asa ca puteti fie sa incepeti sa strangeti frana, fie sa dezactivati baitrunner-ul. Daca pestele ia fir, mana voastra actioneaza ca o frina, asa ca e ok. Important, extrem de important, este sa pastrati din momentul inteparii firul permanent tensionat. Daca firul pierde din tensiune, devenind flasc (moale), crapul are mari sanse sa scuipe carligul sau sa pierdeti controlul

Ei, dragii mosului, inarmati-va cu multa rabdare, caci tocmai ati intepat un crap si il aveti in lanseta. Incepeti sa strangeti frana, sau dezactivati baitrunner-ul. Incepeti sa mulinati. Daca nu recuperati fir, ci tamburul se invarte in gol, nu va speriati, frana este inca prea larga. Reapucati firul cu mana libera, si in timp ce faceti pasi inapoi (pentru a pastra tensiunea in fir) strangeti frana mulinetei. Nu va panicati, nu o strangeti la maximum, cate 2-3 ture sau chiar mai putin. Principalul este sa nu intrati in panica, gandindu-va ca veti pierde pestele. Nu indreptati varful spre apa, slabind tensiunea din fir. Daca va place Rex Hunt si vreti sa “pompati”, nu uitati sa mulinati in timp ce lasati lanseta in jos, altfel, Australia fiind departe, nu va auzi urarile de bine si de sanatate pe care i le adresati cu drag. Varful sus si bucurie-n suflet. Acum, daca suntem atenti, in 90% din cazuri stim cam cine este la capatul celalalt al firului. Daca trasatura a fost scurta si violenta, e mai mult ca sigur ciortanel. Cu cat ceva-ul care intinde firul se ridica sau coboara mai incet, cu atat pestele e mai mare. Daca lupta cu voi in larg, plecand voios in stinga sau dreapta, amestecand firul vostru cu cele ale vecinilor, obligandu-va sa treceti neatent printre sculele si urarile lor de sanatate si viata lunga, este un crap comun, sau romanesc, sau salonta (oglinda pentru cunoscatori). Daca il vedeti ca sare ca stiuca si face lumanari, sau se invarte delicat desupra apei la 30-40 cm, este novac, daca vine spre mal duios si delicat, fara sa opuna prea multa rezistenta, pregatiti-va pentru un cteno (sau amur pentru aceiasi cunsocatori). O data cu apropierea de mal, urmeaza clipe de mare incercare pentru sufletelul vostru chinuit. Strigate de voiosie, chiuituri si alte sunete bogate-n decibeli nu prea sunt recomandate, nu de alta dar, la cat de prietenos e romanul, s-ar putea sa luati vreo 2 peste ochi de la vecinii mai putin norocosi. Daca sunteti insotiti, puteti semnaliza optic sau acustic catre coleg sa vina cu minciogul. Cum unde e? La indemana, in fundul portbagajului, ca doar ati venit la iarba verde si nu la pescuit! Daca sunteti singurei, nu incercati sa il trageti spre mal culcat pe o parte, ca s-ar putea sa aveti suprize. Daca nu e cteno (cam pe la 2-4 m il veti vedea la fata si veti sti), nu va speriati, exista solutii. In primul rand, indiferent de natia lui, faceti bine si trageti un pic mai virtos de lanseta, pentru a il scoate cu gura la aer, un procedeu absolut necesar. Tragand nenea Crap 2-3 guri sanatoase, obosit fiind de lupta cu voi, se va inmuia si va poposi in mingiog. Daca e cteno, va va servi cu drag 2-3 starturi rapide de la mal spre larg, fiti pregatiti, lasati-l sa ia fir (atentie la frana!), si aduceti-l delicat inapoi. Daca va ajuta cineva cu minciogul, rugati-l frumos sa nu prinda fluturi, adica sa dea cu scula in apa dupa crap, ci sa-l tina (minciogul) intr-un loc, pentru ca voi, cei ce aveti situatia sub control (adica lanseta in mana si pestele’n carlig) il veti duce frumos pe crap in minciog. Daca sunteti singuri, e ok, obositi-l un pic mai mult, tineti-l cu gura la aer si introduceti usor minciogul sub el.

Bravo, frumos crap! Daca aveti o saltea de primire, gazduiti-l binisor, udandu-l cu apa tot timpul, faceti poze, postatile pe unde vreti sau trimiteti-le pe la reviste, si pe dansul plimbati-l un pic pe langa mal, sa vada si el ce frumos e. Cand se va satura, va da din coada de Good bye si cam atat. Daca nu sunteti de acord cu cele de mai sus, tac pac una la ceafa, si zdup cu el in portbagaj. Aveti grija acasa, cand intrati in scara blocului, faceti taraboi, sa iasa toti crezand ca arde blocul, ca sa vada lumea ce peste ati prins. Ardeti apoi o gatita de crap, cu mult fum, sa moara toti de ciuda si puneti cate un kilogram in plus la fiecare depanare a amintirilor, ca doar meritati. Nu va ganditi prea tare la aia micii, de vor si ei sa pescuiasca, ca or creste ei crapii pana se fac si copii mari. Bineinteles, intre cele 2 atitudini exista o plaja larga de evolutii intermediare, asa ca faceti cum va lasa constiinta. Daca aveti cunoscuti proprietari de balti, ziceti ca ati facut poza pe balta lor, sa vina fraierii buluc, sa fie si ala fericit, ca e om si el si poate va lasa o data gratis sa prindeti ceva maruntis pe acolo.

Patabum


Noutati la TotalFishing - Anac ...

2|40
Noutati la TotalFishing - Anaconda
Acum in stoc la TotalFishing produsele renumitului producator german Sanger, la preturi de promotie de iarna !!! Anaconda, gama specializata pentru pescuitul la crap. Anaconda UniCat, gama specializata pentru pescuitul la ...
citeste ->  

Vino in primul supermarket de ...

3|40
Vino in primul supermarket de pescuit din Romania !
Vino la TotalFishing sa vezi primul supermarket de pescuit din Romania. Un magazin de peste 350mp, in care poti sa pui mana si sa compari peste 10.000 de produse expuse de la cei mai importanti producatori de articole de pescuit din lume. Cel mai mare magazin acum intr-o noua organizare, vezi ...
citeste ->  

Arhiva Articole