ciclul azotului si alimentatia pestilor

Discutii despre nade si momeli - bile, mixuri, seminte, pregatire, componenta, conservare, retete, rezultatele lor etc

Moderatori: mihai florescu, ticu, danr, PIRVU RICHARD, maiden, tudor oprescu, Tilea Gabriel

diaconita petru
junior member
Mesaje: 50
Membru din: 07 Feb 2005 10:47
Localitate: iasi

ciclul azotului

Mesaj de diaconita petru » 29 Noi 2005 21:09

Deoarece in inanitie produsele azotate eliminate provin prin degradarea proteinelor tisulare proprii organismului, se intelege ca este neaparat nevoie ca acesta sa primeasca, odata cu ratia, proteine care sa le inlocuiasca pe cele pierdute. Numai astfel organismul se poate mentine in stare de "echilibru azotat". Se spune ca un organism se afla in echilibru azotat cind cheltuiala de substante azotate, in special de proteine, este acoperita de un aport corespunzator de proteine in ratia alimentara. Pentru formarea de proteine proprii organismului, este nevoie de 20-22 aminoacizi. Cu exceptia a 8 dintre ei, numiti esentiali, toti ceilalti aminoacizi pot fi sintetizati si in organismul animal. Aminoacizi esentiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metilonina, fenilalanina, treonina, triptofanul, valina. Majoritatea proteinelor care intra in constituirea hranei cuprind toti aminoacizii esentiali in proportii diferite. Cu privire la aceste proportii sunt necesare urmatoarele precizari:
1. Cantitatile de aminoacizi esentiali din ratie si proportiile dintre ei, trebuie sa fie foarte apropiate de necesarul organismului in aminoacizi.
2. Daca un aminoacid esential se afla in cantitate foarte mica sau lipseste din ratia proteica, biosinteza proteinelor in organism scade la un nivel redus sau chiar inceteaza.
3. In anumite alimente, unul sau mai multi esentiali se pot gasi in cantitati foarte mici in raport cu altii. Acest fapt modifica mult proportia de aminoacizi esentiali necesari organismului.
4. Aminoacidul esential din ratie care se afla in cantitate foarte mica, sau este absent, se numeste aminoacid limitant. In organism, dupa asimilarea proteinei respective, el se afla in cea mai redusa cantitate din necesarul zilnic de aminoacizi.
5. Aminoacidul esential limitant este factorul determinant pentru stabilirea cantitatii si calitatii proteinei utilizate de organism.
Proteinele complexe (cu numar mare si variat de aminoacizi, inclusiv aminoacii esentiali) au valori biologice mari si se numesc proteine complete. Cele care cuprind un numar limitat de aminoacizi esentiali si neesentiali nu sunt in masura sa procure organismului material necesar pentru refacerea tesuturilor proprii, ele au valori biologice mici si se numesc proteine incomplete. In general, proteinele de origine animala (din carne, lapte si produse lactate) sunt proteine complete, in timp ce proteinele de origine vegetala (din legume si fructe) sunt proteine incomplete.
In alcatuirea unei ratii adecvate, trebuie sa se asocieze cu grija alimentele ce contin proteine sarace in aminoacizi cu cele care cuprind aminoacizii respectivi in cantitati suficiente. In cazuri contrare, prin administrarea mai indelungata de ratii neadecvate, apar deficiente proteice cu manifestari multiple, variate si grave. Printre ele se observa frecvent scaderea greutatii si incetinirea dezvoltarii tesuturilor, scaderea tonusului muscular, degradarea pielii, solzilor, scaderea rezistentei la infectii, intirzieri in vindecarea ranilor, manifestari nervoase.
Intr-adevar, echilibrul azotat necesita atit un aport adecvat de proteine, cit si unul de componente energetice. Deficienta oricaruia din aceste doua categorii de componente are ca rezultat un echilibru azotat negativ, caracterizat prin excretii azotate mai mari decit retinerile. In schimb, cind aportul energetic al ratiei este mare si suficient pentru acoperirea nevoilor organismului, echilibrul azotat este atins usor cu un aport proteic relativ redus (deoarece catenele hidrocarbonate ale aminoacizilor respectiv nu sunt solicitate si ele pentru degradari cu produceri de energie). Cercetarile au demonstrat ca pentru mentinerea echilibrului azotat, aportul energetic al ratiei trebuie sa fie egal cu 1-1/2 x cheltuiala de energie corespunzatoare metabolismului bazal. In aceste conditii, ratia cea mai potrivita este aceea care procura proteine in proportie de 12 - 15 % din aportul energetic. Intr-adevar, ratiile prea bogate in proteine nu confera avantaje speciale ci mai degraba produc neajunsuri.
Voi reveni!
Fir intins........... de informatii!

Scrie răspuns