Amintiri de la Sacel
Pescuit la Sacel, Cupa Apulum 14-17 mai 2009, un articol scris de Cristi Surdu si sponsorizat de Magazin Pescuit TotalFishing.
Anul trecut, pe la inceputul primaverii, am vazut pe forum un concurs de pescuit care mi-a atras atentia de la inceput pentru ca-mi doream de mai multa vreme sa particip la o competitie mai departe de zona clasica de 40-100 km din jurul Bucurestiului. Asa ca aceasta Cupa Apulum de la Sacel mi s-a parut ocazia mult asteptata – am pus mana pe telefon, am batut palma cu Mihai “halvita” sa facem echipa si m-am inscris imediat. Normal ca deja ma rodea curiozitatea, asa ca l-am sunat pe Adi Oprea, organizatorul concursului, sa aflu cat mai multe detalii despre acumulare: 36 ha luciu de apa si mult ciortan (crap si cteno) cu media intre 1 si 4 kg, dar si bucati sarite de 15 kg. Deci, in mare, trebuia sa facem un “pescuit viteza la ciortan” cu nada multa si diversificata pe baza de porumb.
Cu o zi inainte de plecare l-am “arestat” pe cumnatul meu pe post de runner si am plecat spre Sibiu cu doua masini incarcate ochi cu nada si echipament. Am ajuns dupa-amiaza si dupa cazarea in curtea Dlui. Mikael, administratorul Fermei piscicole Sacel, am plecat impreuna cu Adi Oprea sa vad pista de concurs. Din pacate, primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost ca pe langa maluri crapii erau inca “la bataie”, ceea ce inseamna ca cine nu o sa cada in zonele cu stuf o sa se uite lung dupa trasaturi ; in schimb balta era superba si relativ egala ca si pista de concurs, iar peisajul mirific : in lacul intins se oglindesc pe rand muntii si padurea (din care am vazut mai apoi animale salbatice care nu se sfiau de noi sa vina la adapat la cativa metri de standul nostru ).
Incet-incet au inceput sa vina si restul echipelor : se strang maini, se infiripa noi prietenii, mai ales ca mai toti ne “cunosteam” de pe forumuri. Multe echipe aveau in spate destule competitii – baieti unu’ si unu’, pescari de crap, care stiau cu ce se “mananca” un concurs.
Ne-am asezat la mesele puse la dispozitie de administratia Sacel si am mancat cu pofta ciorba de peste facuta de cei doi lipoveni angajati ai fermei. Sigur ca au aparut si cateva sticle care au dat startul povestilor pescaresti – amintiri placute de la concursuri sau de la partidele de placere. Tarziu in noapte am plecat fiecare la odihna pentru ca la 12 dimineata incepea “razboiul” de trei zile in care fiecare echipa va face totul ca sa prinda un loc pe podium.
14 mai
La ora 9.30 a inceput tragerea la sorti a standurilor – cel mai nasol si mai tensionat moment pentru toti pescarii de competitie. Nesimtindu-ma norocos, l-am bagat la inaintare pe cumnatu’ Florin sa extraga biletelul norocos. A bagat mana in bol, a scos usurel “lozul” si… bingo ! am cazut cap de stand cu toate ca numarul era unul ce poate parea ghinionist la prima vedere: 13.
Ajungand pe stand, Mihai si Florin au inceput camparea si prepararea nadelor iar eu am luat apa la “periat” cu marker-ul. Nu am gasit nici un prag sau agatatura, substratul era relativ fara namol iar apa intre 1.2 si 2.2 m de la 30 m in fata noastra pana pe la 120 m, iar in golful din dreapta avea o adancime de 70-100 cm pe mijloc si 35-50 cm pe langa malurile din fata noastra. Pana sa se dea startul am facut rapid strategia de concurs : pentru inceput, stiind de la Mikael ca acumularea nu este furajata , ne riscam si facem 2 paturi de nada, sa vedem la ce mananca mai bine si daca paturile de nada tin peste : unul mai consistent pe porumb la intrarea in golf si altul pe solubile la peste 100 m in fata standului. Am facut 10 bile de 6 cm din pasta de mix fishmeal solubil si 30 bulgari din mamaliga facuta loco cu multa spartura de porumb – pe acestea le-am aruncat cu catapulta pe paturile de nada deoarece regulamentul permitea nadirea inainte de inceperea propriu-zisa a concursului. Urma ca Mihai sa pescuiasca cu doua lansete pe patul de solubile si eu cu doua pe cel de porumb. Facem monturi din fir textil subtire fara camasa , carlige nr 6 si plumbi in-line culisanti : Mihai a pus pe monturile lui boilies-uri solubile (facute din mix fishmeal home made, somon cu stropeala de pruna ) de 14 imbracate in pasta de mix amestecata cu doza dubla de faina de somon pentru atractie rapida iar eu am pus cate o boaba de porumb ( natural, fiert si decojit ) cu plutitor si saculet de PVA cu spartura amestecata cu WPC, cateva graunte de grau, faina de orez , si de mei pentru “nor”.
S-a dat startul, am aruncat si… a inceput asteptarea febrila a primelor trasaturi… La nici o ora senzorul a sunat la Mihai si hop! a pus pe saltea un ciortan nepunctabil de 1,350 kg (se puncta de la 1,500 kg ). Era de bine totusi, patul de solubile incepuse sa “produca”. Dupa inca 40 de minute s-a auzit si la mine placutul beep-beep al senzorului : am intepat si pus pe saltea un ciortan de 2,200 kg. Sparsesem gheata ! Am scos o lanseta si am pus pe firul de par doua boabe de porumb sintetic cu aroma de capsuna , am atasat un saculet cu spartura aromata cu capsuna si am aruncat la interceptie aproape de malul din fata- dreapta mea in golf. In aprox. 40 minute am trasatura si pun pe saltea o frumoasa salonta de 3,900 kg. Intre timp Mihai mai pune pe saltea 2 ciortani punctabili si cativa nepunctabili la solubile. La cantarul de seara aveam trecute in fisele de participare 17,21 kg. Arbitrii ne-au anuntat ca momentan suntem pe locul doi. Bun asa… eram in carti si tot de la arbitrii am aflat ca numai 6 echipe din cele 17 participante punctasera pana acum. Pestele era inca la bataie, manca rar si pe saltele se punea foarte mult peste nepunctabil de sub un kilogram. Am schimbat momeala si am inceput sa pescuiesc la interceptie in afara patului de nada si foarte aproape de malul cu stuf de vis-a-vis in speranta ca mai prind din cei care erau la bataie… dar din pacate frontul atmosferic se schimba, temperatura scade rau ( termometru din masina arata + 4 grade ) si pana dimineata am prins la porumb doar 2 ciortani punctabili, dar mici, si 3-4 sub limita de cantar. La solubile nimic toata noaptea asa ca dimineata am renuntat la ele si am trecut pe porumb. Am facut un nou pat de nada la aproximativ 65 m in fata standului pe apa de 1,5 metri : am fiert cam 3 kg de porumb pana au crapat boabele, l-am pisat pana sa facut o spartura mai grosiera si l-am amestecat cu spartura tot de porumb dar uscata, WPC si faina de orez ; din acest amestc am facut cam 25 de bulgari care sa se sparga la contactul cu apa si i-am aruncat cu catapultele pe patul de nada, speram sa ne intre pe pat. Abia dupa cateva ore au inceput si trasaturile… si iata cum bagam la saci 4-5 ciortani punctabili, ca de obicei multi nepunctabili dar si foarte multi carasi trecuti binisor de 350 grame dar cu care ramanem, din pacate, pana in dimineata de 17 mai, ultima zi de concurs.
La cantar am aflat ca suntem pe locul trei la general dar baietii de pe standul 10 erau la 1,600 kg in spatele nostru. Deja locurile unu si doi pe podium erau ocupate de standul 7, echipa Marian Oprea & Robert Nicolae si stand 12, echipa Ploscariu Eusebiu & Negrila Dorin la distanta de peste 25 kg de noi, cei care ne luptam pentru locul trei.
17 mai
In ultima zi a concursului diferenta era prea mare intre primele 2 locuri si noi, standurile 13 si 11 care ne bateam pentru singura treapta a podiumului ramasa libera, iar timpul prea scurt ca in 6 ore sa putem rasturna o astfel de diferenta… Ne bazam pe avansul de 4 kg pe care il aveam fata de standul 11, dar iata ca pe la 7 dimineata am aflat de la arbitru ca ne ajunsesera din urma cu 2 bucati prinse si acum erau in fata noastra cu 800 gr. Am scos toate lansetele din apa, am schimbat momeala, am atasat saculetii cu spartura, le-am aruncat la interceptie si ne-am pus pe munca : din jumatate in jumatate de ora scos-schimbat-aruncat in alt loc. Tensiunea era atat de puternica incat fumam tigare de la tigare. Am avut doua trasaturi : unul punctabil, sub 2 kg si unul nepunctabil de 1,490 kg…. L-am sunat pe Adi Oprea care chiar atunci se afla la competitorii nostri directi si am aflat ca baietii nu au mai pus nimic pe saltea – iata-ne din nou pe podium. Timp de o ora si jumatate nu s-a mai intamplat nimic, asa ca-l sun din nou pe Adi sa vad ce s-a mai intamplat in partea cealalta : baietii prinsesera doua bucati la limita cantarului, si erau din nou peste noi, acum cu mai mult de 1 kg. Simteam ca fierb … cine a participat la concursuri stie la ce ma refer : la ora 11.20 schimbam pentru ultima oara momelile, arunc lansetele in “scara” ca sa inchid intrarea in golf si exact la 11,45 avem doua trasaturi aproape simultane – dril cu infinita grija, pusi pe saltea, cantariti din ochi… ambii peste 2 kg. La saci cu ei !
Dupa fluierul de final l-am sunat pe arbitru sa aflu noutati despre concurenta si in sfarsit am inceput sa ma calmez , prinsesem locul 3 pe podium, baietii nu mai prinsesera nimic in ultima jumatate de ora…. Ultimul lucru pe care mai voiam sa-l aflam era diferenta cu care ii intrecusem, dar pentru asta am mai avut rabdare pana la festivitatea de premiere cand am aflat ca pe ultina suta de metri i-am depasit cu putin peste 2 kg… La masa festiva i-am intalnit pe Bogdan Maxim si Dani Petrut, ne-am strans mainile prieteneste si ne-am felicitat reciproc pentru batalia dintre noi a ultimelor 3 ore din concurs. Super baieti, buni pescari ! Sper sa ne mai intalnim si cu alta ocazie. Mancam, ne luam ramas bun de la echipele ramase la masa festiva si ne grabim spre casa…..peste cateva zile urma sa particip la un nou concurs.
