Impotriva curentului – pescuit la crap pe ape curgatoare
Kurt Grabmayer (Traducere de Vlad Pavlovici) – un articol scris exclusiv pentru Crap.ro.
Daca n-ati avut niciodata dril cu un crap de apa curgatoare, sa stiti de la mine – pierdeti cea mai mare provocare din toata viata voastra de pescari!
Am facut cunostinta cu crapii de apa curgatoare cu mai bine de 20 de ani in urma, pe sectorul austriac al Dunarii, in timp ce pescuiam la mreana. Aveam o lanseta de feeder si dadeam la viermusi si am avut un peste pe care m-am chinuit 20 de minute sa-l aduc la minciog. Era un crap. Experienta m-a impresionat atat de tare, incat m-am hotarat sa acord mai multa atentie crapului de apa curgatoare.
De atunci, am pescuit pe rauri si fluvii din toata lumea, cum ar fi pe Ural in Kazahstan, pe St. Lawrence in Statele Unite, pe Pad in Italia, pe Dunare in Austria si in Delta Dunarii, in Romania. Crapii de apa curgatoare sunt diferiti de orice alt tip de crap. Fiind obligati de regula sa inoate impotriva curentului, au nevoie sa consume multa energie, ceea ce ii impiedica sa acumuleze depozite de grasime cum fac in mod normal fratii lor din lacuri. Pentru crap, grasimea este o sursa de energie, iar crapii de rau sunt in situatia de a se hrani permanent, ca sa-si procure energia in absenta grasimii. Asta nu inseamna, insa, ca pot fi prinsi in orice perioada a anului. Pe apa rece, metabolismul lor e incetinit, ca la orice alt crap, si atunci se hranesc mai putin. In asemenea momente, sunt greu de prins.
LOCALIZARE
Cum localizam crapii in ape curgatoare? Evident, urmarind apa si uitandu-ne dupa ei. Crapii de rau ies la suprafata si fac sarituri ca si cei de lac. Atat ca, pe apa curgatoare, pestii pe care ii vezi sunt de regula doar in trecere, spre deosebire de crapii de lac, ale caror sarituri indica zone de rezidenta. Pe rauri si fluvii, daca vezi o saritura de crap, nu inseamna ca pestele se si hraneste acolo.
Din punctul meu de vedere, e mai important sa vad substratul. Crapului nu-i place sa se hraneasca in curent puternic, de asta ma intereseaza gropile. O groapa adanca inseamna un curent mai slab in acel loc. Pe gropi se creeaza contracurenti, care aduna o mare parte din hrana adusa de ape.
Daca aveti posibilitatea sa folositi o barca, o sa va ajute si la identificarea structurilor, si la prinsul pestelui. Cu un sonar studiati substratul, gasiti gropile, verificati agataturile periculoase. Daca sunteti obligati sa ramaneti pe mal, puteti verifica substratul cu o ajutorul unei lansete obisnuite, cu plumb si pluta. Lasati plumbul sa se tarasca pe fund si, cand vedeti ca pluta incepe sa pluteasca neted, fara sa se zgaltaie, inseamna ca plumbul nu mai atinge fundul si aveti o zona cu apa adanca. Ridicati pluta (dati apa mai mare, cum zic pescarii), aruncati lanseta in amonte si repetati operatiunea pana cand aveti o imagine clara asupra adancimii.
Primavara, crapii pot veni foarte aproape de mal, pentru ca apa mica tine multa hrana naturala. Aici gasesc melci, raci, chironomide si diverse alte larve. Acestea sunt locurile in care apa se incalzeste mai repede si poti sa prinzi crap la momeli mici, cum ar fi un boilies de 10-14mm sau o aluna tigrata.
Mai ales primavara, trebuie cautate segmente de rau cu un curent cat mai mic. Coturile, golfurile sau crengile aplecate in apa pot fi secretul succesului. Desigur, cand trasaturile incep sa se inmulteasca, se pot folosi momeli mai mari. Pe unele fluvii, insa, cum ar fi Padul, in Italia, e aproape imposibil sa dai cu momeli mici, din cauza ciortanului sau a carasului, care vin sa traga instantaneu.
Pescuitul de primavara e schimbator, depinde de schimbarile de temperatura, de cresterile sau scaderile de nivel ale apei si de fluctuatiile curentului, dar poate fi o experienta spectaculoasa.
Personal, pentru pescuitul la crap pe ape curgatoare, prefer vara, cand atat vremea, cat si nivelul apei sunt mai stabile. Și pescuiesc exact pe zonele adanci despre care am vorbit mai sus.
ECHIPAMENT
Sa trecem acum la capitolul echipament, care este probabil cel mai important.
Va trebuie plumbi grei, mergand de la 120 la 280g, in functie de forta curentului. Prin urmare, lansetele trebuie sa fie suficient de puternice ca sa poata arunca acesti plumbi pe distante scurte. Nu sunt necesare lansete de somn sau alte lansete de mare putere, e de ajuns o lanseta de crap cu T/C intre 3 si 4lbs. Va fi suficient de robusta ca sa lanseze un plumb greu la aproximativ 30m, distanta la care se pescuieste de obicei. Pe de alta parte, lanseta e bine sa aiba o actiune mai parabolica, dar cu destula putere pentru a obosi pestele. Crapii salbatici, in special, si multi dintre crapii de ape curgatoare nu se hranesc doar cu scoici, au un meniu care include si scoici, dar mai ales melci si raci. Ca atare, gura lor e diferita de cea a crapilor de lac si, daca lanseta e prea puternica, poate face sa le sara carligul din gura.
Ca linie principala, prefer un monofilament moale si suplu, cu elasticitate redusa. Elasticitatea redusa e importanta ca sa controlezi mai bine pestele pe care l-ai intepat.
Nu folosesc inaintas de niciun fel, pentru ca nodul de conexiune cu linia principala aduna vegetatia care curge la vale, alge si asa mai departe. In scurt timp, va fi acoperit de resturi si poti sa ai probleme cand esti in dril. Ca diametru, prefer 0,40mm, care e indeajuns de gros ca sa reziste la abraziune, cand se freaca de pietrele de pe fundul apei, si nici nu se intinde prea mult cand arunci cu plumb greu.
Mulineta trebuie sa aiba un angrenaj rezistent si cea mai buna frana posibila. Daca pestele pe care l-ai intepat pleaca in aval, iti poate lua si 200 de metri de pe tambur.
Constructia monturii trebuie sa fie urmatoarea: clips si conector pentru plumb pierdut, vartej si un forfac de monofilament sau fluorocarbon cu o lungime de 30-50cm. Totul cat se poate de simplu – fac o bucla pe firul de forfac ca sa fixez boiliesul, dupa care leg carligul cu un nod fara nod. Lungimea forfacului este foarte importanta. Un forfac lung se intinde mai bine si se aseaza discret pe fundul apei, in timp un un forfac scurt incepe sa se rasuceasca in curent.
Pentru majoritatea pescarilor, lucrul cel mai complicat este sa plaseze montura corect, unde trebuie sa stea. Problema lor e curentul apei, care taraste plumbul si, in urma lui, toata montura pana cand se agata undeva in afara vadului.
Cel mai bun sistem de a pune montura acolo unde vrei ii apartine prietenului meu Sylvain Remetter: incercati sa aruncati la cativa metri in amonte de punctul in care incepe groapa. Țineti pick-up-ul deschis si lasati plumbul sa se scufunde fara sa-l opriti. E important sa ajunga la fund cat mai repede. In momentul in care a atins fundul, inchideti pick-up-ul si, fara sa mai recuperati, puneti lanseta pe suport. Care e secretul? Datorita contracurentului, plumbul aproape ca e “aspirat” in spatele gropii. Daca nu intervine o tensiune suplimentara in fir, va ramane acolo unde a cazut.
Acest sistem iti permite sa folosesti plumbi de doua ori mai usor decat alti pescari. Imi aduc aminte ca, in urma cu cativa ani, am intalnit un grup de pescari englezi in Delta Dunarii. Prinsesem deja cativa crapi frumosi, pestele se hranea bine. Dupa cateva zile, englezii voiau sa plece. Cand i-am intrebat de ce pleaca atat de repede, mi-au raspuns ca nu puteau sa tina montura pe loc nici macar cu plumb de 280g. Asta mi s-a parut ciudat, pentru ca eu dadeam cu plumb de 140g si nu aveam probleme. Dupa cateva explicatii si demonstratii, au invatat rapid si, pana la urma, au avut capturi frumoase.
NADE
In ceea ce priveste nada, crapii de apa curgatoare se dau in vant dupa orice boiliesuri pe baza de faina de peste si, ca atare, asta e nada pe care o folosesc, la diametre de 20-22mm. Nadirea se face dupa aproximativ aceeasi metoda ca si aruncarea, adica la cativa metri mai sus de locul in care incepe groapa. La marginea gropii, contracurentul tine boiliesurile pe loc. Cea mai mare greseala pe care o fac pescarii in mod constant este sa nadeasca undeva la 200 de metri in amonte. Nada se va raspandi peste tot si curentul o va duce la vale oriunde, numai unde vrei nu. Strategia de nadire e simpla: o mana sau doua de boiliesuri la fiecare 30-45 de minute iti garanteaza ca fiecare crap care trece pe acolo va gasi ceva nada. Chiar daca, pe gropi, curentul este mai slab, e totusi suficient de puternic sa ia si boiliesurile la un moment dat.
Trasaturile difera in intensitate. De la o discreta scuturare a varfului si pana la o plecare in forta, cu toata viteza, orice e posibil. Trebuie remarcat un lucru interesant: odata intepati, crapii mari au tendinta sa urce in amonte, in timp ce crapii mici coboara in aval. Asa ca, de regula, stii imediat daca ai de-a face cu un peste mare sau mic. Asta nu inseamna ca pestele mic e mai usor de scos. Cum spuneam mai devreme, se duce ca o locomotiva si n-ai cum sa-l opresti, iar daca il fortezi, il pierzi. De asta ai nevoie de un ansamblu foarte bun cu plumb pierdut si de carlige solide. Recomand carligele cu deschidere larga, de tip “wide gape”, puternice, dar nu foarte groase in carne, si cu tija scurta. Folosesc numai carlige fara spin, fiindca am incredere absoluta in ele, dar daca nu va simtiti in siguranta cu ele, alegeti carlige cu microspin.
Nu trageti prea tare de peste, in mod sigur o sa-l pierdeti. Veti intelege de ce daca va uitati cu atentie la impresionantele aripioare pectorale ale unui crap de apa curgatoare. Crapul le foloseste ca pe o vasla si, cu ajutorul curentului, tine fundul si zici ca s-a agatat. Solutia este sa ai rabdare. Dupa un timp, pestele se pune in miscare si atunci poate fi ridicat de pe fund. In concluzie, crapul iti spune singur cand poti sa tragi de el si cand trebuie sa-i dai fir.
Va rog sa ma credeti, odata ce ati prins primul crap de apa curgatoare, o sa fiti la fel de infectati cu acest virus pe cat sunt si eu. Sper ca informatiile din acest articol sa va fie de folos.
Fir intins!
Kurt Grabmayer (Traducere de Vlad Pavlovici)
un articol scris exclusiv pentru Crap.ro
articol sponsorizat de Magazin Pescuit TotalFishing
