Metode P(oli)VA(lente) in pescuitul crapilor – partea a II-a –
Dupa ce in articolul precedent am vazut care sunt caracteristicile generale ale materialelor hidrosolubile (PVA), ce fel de tipuri exista pe piata in momentul de fata si am discutat despre avantajele si dezavantajele firelor si benzilor din PVA am ajuns la cea dea doua parte a articolului, unde voi vorbi despre pungile din polivinil alcool. Cum am mai amintit si in articolul precedent, nu am ca scop de a face reclama vreunei firme care comercializeaza asemenea produse. Sunt de parere ca nu pot sa scriu despre un lucru anume, daca nu am posibilitatea de a reda experientele acumulate, fie ele pozitive sau negative (ei, din pacate sunt si din acestea).
Folosite cu precadere in pescuitul la distanta mica si foarte mica (engelzii folosesc terminologia de marginal fishing) datorita volumului destul de mare, aceste accesorii din domeniul nadirii, nu pot lipsi din arsenalul unui pescar de crap. Dupa firele din PVA, acestea sunt cel mai des folosite in carpfishing. Chiar si cei mai putin initiati in taina pescuitului le folosesc (umplandu-le cu diferite seminte uscate) fiind rapiti de simplitatea si usurinta unei nadiri concentrate. Da, este vorba de o nadire concentrata in jurul carligului ca de altfel in toate cazurile in care folosim articolele hidrosolubile.
Veti avea nevoie de niste pungi de o calitate mai buna, care nu trebuie neaparat sa fie si mai scumpa. Puteti merge dupa recomandarea unora, dar inainte de a va aproviziona cu o cantitate mai mare (in general se vand in pachete mici ce contin 10-15 pungi) asigurati-va ca acestea corespund cerintelor dumneavoastra. Am avut proasta inspiratie sa ma orientez dupa recomandarea unora in a-mi alege o noua marca, din motivul ca cele pe care le foloseam in mod frecvent (Cormoran) nu se gaseau momentan pe piata de desfacere din zona mea si aveam nevoie urgenta de niste pungi pentru o partida de pescuit intr-o fosta balastiera. Am achizitionat 3 pachete distribuite sub brand-ul Carp Expert, erau destul de accesibile ca pret. Pe malul apei am intampinat prima problema, chiar la deschiderea pungilor din PVA. Sunt 10 la plic si erau lipite una de cealalta, iar deschiderea lor mi-a luat cam 6-7 minute. Atata timp pierdut pentru o simpla punga � cand ai probleme, de orice fel, chiar si 2 minute se par o vesnicie! Dupa mai multe incercari am reusit sa le deschid, sa le umplu cu peletele produse de Marcel van den Eynde si sa le atasez monturii mele. Deoarece aveam permisiunea de a folosi barca, am tinut cont de acest ajutor, plantandu-mi montura sub o salcie aplecata peste apa. Chiar cand lasam montura sa coboare la fund am primit inca o palma din partea sortii. La atingerea apei pungile se desfaceau instantaneu, nada fiind dispersata in zona. Nu zic ca acest lucru nu era de bun augur, dar cand vreau sa am plasata o cantitate mica de nada in jurul carligul, nu doresc sa am asemenea �probleme�. Restul ce mi-au ramas le foloseam la sfarsitul anului si primavara urmatoare, cand apa mai rece nu le dizolva atat de repede (si asa am ajuns sa am pungi pentru sezonul rece). Intalnindu-ma iarasi cu �prietenul meu� i-am povestit cele intamplate, drept pentru care am primit un raspuns care ma enerveaza si acum: �Pai, sunt singurele pe care le-am folosit pana acum. Nu stiu cum sunt celelalte!� Punct ochit, punct lovit.
Cu acestea am atins principalele probleme ale pungilor din PVA. Cum sa le alegem, care sunt criteriile de care e bine sa tinem cont? Oare merita sa dam un leu (tot mai greu) in plus pentru un set de pungi din PVA dar platind, poate, doar pentru numele firmei?
Problema deschiderii nu este una noua. Intreband mai multi pescari de crap care obisnuiesc sa foloseasca pungile din PVA am ajuns la concluzia ca si la unele firme de renume au aparut probleme din acest fel. Unul dintre ei mi-a sugerat sa vizitez un site de carpfishing din patria catch&release-ului (si nu unul nesemnificativ), unde administratorul paginii are o sectiune pe care sunt dezbatute unele articole de pescuit. Aici am gasit referiri la aceleasi probleme ca ale mele, dar la pungile comercializate de firmele Gardner sau Nash. Eu personal nu le-am incercat inca, asadar nu pot sa spun da ori ba, dar nimic nu este sigur pe lumea asta. Poate ca am avut eu nenorocul de a prinde un lot mai slab, poate si cele doua firme amintite mai sus sunt nevinovate, cine stie?
Daca n-ar fi fost macar un sambure de adevar in acel articol, si in observatiile mai multor pescari, care nu aveau nici un interes comercial in a lauda sau a denigra o marca anume, atunci nu cred ca cei de la ESP aruncau pe piata pungile lor, mentionand ca sunt tratate cu un praf de de provenienta alimentara care impiedica lipirea lor. Chiar si Kryston cu ale lor Meltex afirma ca folosind aceasta tactica nu vom mai avea aceste probleme. Gata cu peretii lipiti unul de celalalt. Ceea ce m-a prins si mai bine (reclama e esenta comertului) este oferta unei firme din Anglia care produce o serie intreaga de articole din polivinil alcool, numit cu inspiratie The Fishing Bag, care le comercializeaza cu o insertie din carton. Acesta nu numai ca ajuta la deschiderea pungii, dar are o mai mare importanta la umplerea lor (despre asta voi vorbi mai tarziu). Simplitatea acestei metode m-a prins atat de mult incat am sa-i dau o sansa intr-o partida viitore. Despre rezultate (de orice fel) veti putea citi intr-un alt articol.
Cealalta problema pe care o putem intampina la aceste materiale este super-sensibilitatea lor la umezeala. Cea mai mica molecula de apa poate ruina intregul proces de pregatire a pungilor. Nu este nimic mai enervant ca in momentul lansarii intreaga montura sa se dizolve chiar inainte sa atinga apa. In aceasta faza cea mai importanta caracteristica care are un rol de influentare este grosimea materialului care este masurat prin termenul stiintific, micron. Cu cat este mai mica aceasta unitate de masura, cu atat este mai sensibil la apa, adica se topeste mai repede. Pornind de la aceasta caracteristica, pe timp de vara este recomandata o punga de 60 de microni sau mai mare, iar in ape mai reci una de 40. Dar de unde sa stim care sunt cele potrivite, pentru ca de cele mai multe ori acest aspect este uitat cu desavarsire de unii producatori. Ei bine, cereti sfatul vanzatorului as fi vrut sa spun, dar din pacate in afara unor magazine ale caror vanzatori sunt si prizonieri ai carpfishing-ului, nu prea vor sti da un raspuns care sa ne satisfaca. Cand vom avea magazine in tara asta in care sa fie macar un angajat care sa stie ce marfa vinde, sa poate da si sfaturi practice nefiind condusi de interese comerciale. Cred ca visez, cand afirm asemenea lucruri.
Iarasi am lasat in urma ideea de la care am pornit. O punga din PVA recomandata pentru a fi folosita pe timp de iarna se va dizolva intr-un timp relativ scurt, 30-60 de secunde depinde de temperatura si adancimea apei, iar una pentru ape calde se va dizolva 60-90 secunde. A nu se crede ca nu vom putea folosi o punga PVA recomandate pentru ape mai reci pe timp de vara. Totul depinde de caracterul pescarului care o foloseste. Ca sa fim la curent cu modul de dizolvare a acestor monturi eu fac intotdeauna un test pe malul apei, iar rezultatele obtinute le voi transpune in situatiile de pescuit. Mai bine stric 1-2 pungi pentru testarea lor, decat sa nu am prezentari la carlig, din cauza ca arsenalul meu nu functioneaza corespunzator.
Mai avem de discutat inca despre doua aspecte ale pungilor din PVA care ar putea influenta (intr-un fel sau altul) bunul demers ale pescuitului la crap. Acestea sunt distanta de aruncare respectiv scufundarea rapida a monturii. Daca prima este una usor de inteles (cu cat un corp are o suprafata mai mare, acesta va avea un coeficient de frecare in timpul zborului) scufundarea monturii poate juca feste chiar atunci cand lumea ti-e mai draga. Distanta la care se poate arunca o montura incarcata cu o mana de nada depinde de urmatorii factori: puterea echipamentului, stilul de aruncare al pescarului, cantitatea de nada folosita, aerodinamica monturii. Problema de aerodinamica poate fi combatuta usor prin folosirea unor pungi lungi si inguste (90*60 mm sau 110*70 mm). Am vazut la cineva care dadea atat de mare importanta acestei detalii incat lipea cele doua colturi posterioare ale pungii sau umplea cu particule de mici dimensiuni (pelete, grau, canepa sau mei fiert si uscat in prealabil) golurile de aer ramase intre boiliesuri. Confruntandu-se cu aceste probleme, unii producatori au scos pe piata pungi din PVA adaptate pentru aruncari la distanta. Acestea au o forma conica, in partea mai ingusta sunt prevazute cu o deschizatura mica, unde se va plasa plumbul iar rig-ul va iesi afara (dar le putem lasa si in interior). Daca distanta obisnuita pe care putem atinge cu o punga normala este de vreo 30-40 m cu aceste noutati s-au atins chiar si distante de peste 100 m. (Cel putin asa sustine unul dintre producatori.) La alegerea pungilor aveti grija ca acestea sa aiba o grosime corespunzatoare, la o lansare mai puternica sa nu cumva sa se rupa iar nada sa se-mprastie peste tot � numai pe vadul ales nu!
Dupa ce am aruncat pachetul de nada in fata pestilor am putea avea o surpriza (inca una) in clipa in care punga hidrosolubila va ramane suspendat, dizolvarea acesteia intamplandu-se la suprafata, din cauza golurilor de aer. Este acesta un impediment in fata unei capturi reusite? Vrem ca rig-ul folosit de noi sa fie in imediata apropiere a unui pat de nada, atunci da! Rezolvarea vine de la acul de crosetaj (stringer needle) de care ne-am imprietenit inca din articolul precedent, cand am discutat despre firele solubile. Dati cat mai multe gauri in punga de PVA, cu scopul de a scapa de aerul ramas in interior. Pentru diversificarea paletei firma ESP a scos pe piata un sortiment gata perforat. Mai este ceva prin care firmele specializate ar putea sa scoata mai multi bani din buzunarul nostru? Veti fi surprinsi de raspuns, DA!
In cazul in care pescuiesc pe ape cu o vegetatie bogata sau cu fundul malos (vadul meu preferat pe timpul primaverii de pe acumularea Varsolt are o cantitate apreciabila de namol) n-am sa gauresc pungile din PVA, imi place sa ma gandesc ca montura se va aseza incet pe substrat. Mai bine sa am dispersata o cantitate mica de nada in jurul carligului, decat sa se-nfunde totul in namol.
Inceputul sfarsitului pentru pungile din PVA!
Asa ar vrea sa-si promoveze noua colectie de pungi firma britanica Flavour’em. Ce este nou? Multi considera ca mirosul intepator a materialelor hidrosolubile sperie pestii, alungandu-i de pe vad. Cei care sunt prinsi ori erau prea infometati, ori nu stiau ce se ascunde in spatele acesteia. Pentru acest segment de piata (si nu numai) au fost propuse ca alternativa pungile aromatizate! Acestea au deja incorporata din procesul de fabricatie o aroma care mascheaza mirosul normal al PVA-ului. Rezultatele obtinute in decursul ultimilor ani (echipa formata din pescarii Nick Munn si John Waller au ocupat locul al treilea in finala din 2004 al Campionatului Englezesc de Pescuit la Crap – BCAC) nu au lasat concurenta sa treaca cu vederea posibilitatile acordate de acest tip de PVA. Astfel Fox impreuna cu Mainline le produc in patru arome (Activ 8, Activ Maple 8, Fusion si Pro Active Pineapple) si trei dimensiuni. Ideea pungilor solubile aromatizate in prealabil nu este una atat de noua. Firma britanica Gardner le comercializa inca din 2000. De ce nu au prins la public � inca nu stiu. Poate nu erau atat de bine mediatizate cum sunt cele de la Fox sau Flavour’em.
Continutul este la indemana tuturor
Diferitele tipuri de pellete (marime si arome) respectiv boiliesurile intregi sau sparturi de boilies sunt foarte bune pentru a umple pungile solubile, astfel vom oferi crapilor o mica gustare in mijlocul careia este ascuns momeala noastra. Acest mod de prezentare este ideala cand pescuiti fiecare peste in parte (vedeti articolele lui Ken Townley) cand nu veti forma un pat mare de nada, dar continutul bine ales va atrage crapul in zona momelii datorita semnalelor de hrana emise de acesta. O metoda foarte buna sta in folosirea pelletelor al caror timp de dizolvare este diferit. Astfel vom avea pe locul nostru hrana in diferite stadii, de la bucati mai mari pana la particule minuscule, aproape insesizabile ochiului uman. In afara pelletelor si boiliesuri se pot folosi chiar si unele pasturi (ground-bait) avand in vedere ca ele sa fie recomandate pentru acest tip de prezentare. Firma SBS are o gama destul de variata prin care produce aceste pasturi cu diferite arome (se comercializeaza sub numele de PVA Bag mix).
Pellete, boilies sfaramate sau intregi, pasturi speciale � nu sunt la indemana oricui. Una este ca nu prea se gasesc in magazinele din tara, alta ca sunt la niste preturi de-ti trece pofta de pescuit. Evident au aparut pe piata si variante mai ieftine. Putem incerca chiar si folosirea semintelor fierte (canepa, porumb, mei, grau etc.) dar uscate in prealabil. O metoda foarte eficace este amestecarea lor cu o mana de binecunoscuta nada de fund (ground-bait), avand in vizor ca dupa pregatire acestea sa nu aiba prea multa apa in structura. Din acest motiv recomand folosirea uleiurilor speciale (uleiul nu afecteaza materialele din PVA)
Dar ce facem cand dorim sa folosim monturi flotante (pop-up) sau chiar critic echilibrate impreuna cu un mic pachet de nada oferita cu ajutorul pungilor solubile? Acestea trebuie testate pe malul apei pentru siguranta ca vor functiona in mod corespunzator. Sunt testate in apa, se umezesc, si in consecinta vor dizolva PVA-ul la prima atingere. Nu trebuie sa asteptam ca intreg arsenalul sa se usuce, e mai usor si mai rapid daca le invartim intr-o mica cantitate de nada de fund inca ne-preparata. Astfel umezeala de pe montura va fi preluata de pastura uscata. Efectul e aceeasi ca si la semintele fierte, dar la o scara mai redusa.
Cateodata torn si o mica cantitate de lichid in punga folosita; acestea trebuie sa indeplineasca pentru mine doua cerinte: sa nu fie pe baza de apa respectiv sa aiba un caracter atractiv asupra crapilor. Uleiul care se va ridica la suprafata va functiona chiar si cu scop de localizare pentru o nadire ulterioara cu ajutorul cobrei, a catapultei sau chiar si cu mana.
Experimentati in continuu cu diferite ingrediente, veti gasi la un moment dat acea compozitie, care va convine si care da cele mai bune rezultate.
Modalitati de prezentare
Evident dupa atatea teorii sa trecem la practica. Umplerea nu este dificila, depinde de cum vreti sa plasati montura dumneavoastra: in interiorul pungii sau in exterior. Alegerea este la latitudinea dumneavoastra. Am sa va impartasesc metoda mea de prezentare a momelilor folosite cu ajutorul pungilor solubile. Evident exista si alte posibilitati de folosire, fiecare le considera pe ale sale mai eficace.
Pasul 1 � deschideti punga si taiati-o in doua pe o distanta de 4-5cm in lungimea ei (exact cum procedati la pansarea ranilor).
Pasul 2 � introduceti montura impreuna cu plumbul folosit, avand grija ca rigul sa nu se incurce.
Pasul 3 � umpleti punga din PVA cu cantitatea dorita de nada, tinand cont de greutatea ulterioara a pachetului.
Pasul 4 � cu ajutorul partilor taiate la pasul 1, inchideti cat mai bine cu ajutorul unui nod dublu, avand grija ca tubul anti-tangle sau cel de lead-core sa vina in mijlocul nodului.
Pasul 5 � Gauriti punga in mai multe locuri ca sa iasa aerul din ea pentru o scufundare mai rapida (asta daca nu le folositi pe cele gata perforate). In cazul in care pun si niste atractanti nu le mai gauresc.
Sunt mai multe modalitati de prezentare, ca orice lucru pe lumea asta, chiar si umplerea si sigilarea pungilor solubile a trecut printr-o evolutie. La inceput gura lor era legata cu ajutorul firului solubil, dar unele firme produceau niste PVA-uri care in momentul cand erau innodate, pierdeau din solubilitate (acest lucru este valabil si astazi). Din acest motiv s-a trecut la lipirea pungilor cu putina saliva sau apa, dar procesul era unul tare sensibil. O picatura de apa putea ruina intregul proces. Noile generatii de pungi, insa sunt mult mai fiabile din acest punct de vedere. Unele firme merg pana acolo, incat in catalogul lor de prezentare sunt si niste recomandari de legare a pungilor (vezi Kryston) sau produc pungi hidrosolubile cu firul solubil atasat pentru a le inchide (cazul Fishrite). Nu sunt uitati nici pescarii carora le placea metoda sigilarii cu apa, fiecare producator o recomanda ca o alternativa.
In loc de incheiere �
� lasati-ma sa va propun cateva sugestii, dar nu vreau sa par ipocrit. Sunt multi printre cititorii acestor randuri care ar putea spune mai multe despre acest subiect. In special la partea de prezentare. Cum am mai precizat, fiecare pescar de crap are cateva idei in total diferite de ceilalti. Acesta duce la evolutia lucrurilor in lumea asta. Daca doi oameni (nu trebuie sa fie si pescari) sunt de aceeasi parere de fiecare data, in orice situatie, atunci unul dintre ei este in plus.
In cazul in care folositi boilies ca nada, puneti o bucata de spuma din polivinil alcool pe carlig. Acesta va impiedica tocirea varfului carligelor in structura dura a unor boiliesuri deshidratate. Aceasta va functiona ulterior si pentru marcarea zonei unde veti nadi cateva maini in plus.
Umpleti golurile de aer cu un aditiv lichid (atentie sa nu dizolve PVA-ul). Restul de aer ramas se poate scoate cu ajutorul unui pai (folosite la servirea sucurilor, le gasiti in magazine). Este un procedeu destul de anevoios, dar veti primi la indemana o masa compacta de nada irezistibila oricarui crap.
Daca pescuiti pe o apa a carei adancime depaseste 5-6 metri, veti constata ca montura se va dizolva deja la jumatatea inaltimii apei. Plasand plumbul in afara pungii aceasta se va scufunda mai repede.
Umplerea unei asemenea pungi devine o joaca cu ajutorul unui accesoriu ingenios produs de Gardner, Baggit. O pot compara cu o palnie din plastic, dar una foarte pretioasa. Am amintit Gardner, pentru ca la ei am vazut-o pentru prima data. Sunt si alte firme care o comercializeaza.
In articolul urmator voi scrie despre sacii din PVA si utilizarea lor in carpfishing.
Kulcsar Laszlo
