Metode P(oli)VA(lente) in pescuitul crapilor

In articolul de fata voi atinge un subiect destul de disecat de lumea crapista din tarile cu o istorie lunga in Carpfishing: PVA (materialele hidrosolubile) � de ce, cum, cand le folosim? De asemenea voi prezenta toate tipurile de materiale din PVA, de la diferite firme, fara a le face vreo reclama mascata sau de a le denigra. Tot ce veti citi aici, este rezultatul a multor experiente pe care le-am efectuat, impreuna cu prietenii mei, de-a lungul partidelor de pescuit.

Metode P(oli)VA(lente) in pescuitul crapilor

Polivinil Alcool � un sake adevarat

Literele PVA vin de la abrevierea cuvantului Polyvinyl Acetate (Acetat Polivinilic), dar noi pescarii folosim PVOH, un polimer hidrosolubil inventat de cercetatorii japonezi in deceniul al doilea din secolul trecut. Introducerea acestei abrevieri a fost total neinspirata, dar acum cred ca este prea tarziu sa se schimbe ceva. Nu cred ca ne va dauna intr-un fel sau altul daca folosim numele de PVA si nu PVOH. Este aceleasi lucru ca si cu �tubul antirasucitor�, dar pe o scara mult mai mare, pot sa spun globala. Desi in momentul de fata sunt si cativa fabricanti de materiale hidrosolubile chiar pe batranul continent, in general, marea parte a industriei este amplasata in tarile cum ar fi China sau Japonia (evident firmele de articolele de pescuit se aprovizioneaza de la aceste fabrici, dintre care unii sau axat doar pe piata carpfishingului).
Folosit pe o scara larga in industria farmaceutica, agricultura, in tipografie, in industria textila si in domeniul pescuitului sportiv (iar am imprumutat ceva), PVA este un produs obtinut in urma reactiei ce se desfasoara prin adaugarea unei grasimi la acetatul de polivinil.
Structura chimica va fi compus numai din elementele de baza din natura (carbon, hidrogen si oxigen, nimic mai simplu), iar acest material luand contact cu apa se va dizolva datorita ruperii legaturilor de structura. Datorita elementelor componente, materialele din PVA sunt cat se poate de sigure atat pentru mediul inconjurator cat si pentru viata subacvatica. Materialul in sine este format din mici cristale de culoarea alba, apoi este transformat intr-un film care va deveni �materia prima� pentru firele, saculetii sau sosetele hidrosolubile.
Daca fiecare furnizor are la indemana aceeasi material de baza, ce le deosebeste, de ce este una mai buna decat cealalta? Lasati-ma sa va dau cateva explicatii, de exemplu: grosimea saculetilor solubili (este foarte greu sa gasesti acea dimensiune care sa nu influenteze in mod negativ timpul de dizolvare dar care sa reziste si la lanseuri mai puternice), tratarea cu o substanta care sa nu permita lipirea lor prematura (unii au ocolit aceasta parte prin introducerea in saculet a unor mici fasii din carton care ne vor ajuta chiar si la umplerea lor), perforarea lor (ajuta la scufundarea mai rapida a monturii) sau, cea mai noua gaselnita, aromatizarea lor care sa combata mirosul intepator al PVA. Foarte multi pescari de crap nu foloseau materialele hidrosolubile din motivul ca se credea ca acel miros va alunga pestii din zona. Crapul este curios din fire dar nu sunt sigur ca acest miros va dauna la succesul unei partide de pescuit. Daca pestele ar fi atat de sensibil la prezenta materialelor din PVA atunci foarte multi pescari de crap nu s-ar lauda cu recorduri personale care depasesc 20-25-30 kg. Sunt cunoscute si cazuri in care pestele era prins chiar inainte ca sacul de PVA sa se dizolve. PVA va functiona bine si cred ca va imbunatatii partidele noastre de pescuit de acum in colo, datorita presiunii tot mai mari exercitate de pescarii de crap pe cateva ape intrate in circuitul european.

A, B, C � sau clasificarea lor

Daca intram intr-un magazin ce comercializeaza articole de pescuit sau rasfoind catalogul de prezentare unei firme consacrate, vom fi surprinsi cate tipuri de PVA sunt: pungi, tuburi, saci, fire etc. Cel mai important mod de clasificare mi se pare cea care ia in considerare timpul de dizolvare. Astfel vom intalni recomandari de tip 3 season sau 4 season, adica pentru primavara-vara-toamna respectiv primavara-vara-toamna-iarna, pentru tot anul. Ce inseamna acesta? Producatorii au trecut de la codificarea articolelor (in prima faza erau notate cu numere 1, 2, 3, ex. Gardner PVA String) cea ce-i putea induce in eroare pe unii, la recomandari explicite pe care le folosesc chiar la denumirea produselor comercializate. Un exemplu foarte bun este Korda Funnel Web un fel de sac din PVA, care din acest an este denumit Korda Funnel Web 3 season, datorita faptului ca pescarii care il foloseau pe timp de iarna (in Anglia, sudul Frantei sau a Italiei, lacurile pot fi pescuite chiar si pe timp de iarna, datorita conditiilor climatice favorabile, influentele fiind cele oceanice sau submediteraneene) impreuna cu un dip uleios au intampinat dificultati (nu s-a dizolvat). Sau cei de la Fox au scos pe piata un intreg arsenal din PVA pentru fiecare anotimp, clasificandu-i cat se poate de simplu: primavara, vara si iarna. Oricine va putea alege cu usurinta materialele corespunzatoare pentru o nadire cat mai eficace.
Le putem clasifica si dupa cantitatea de nada pe care le-o vom putea oferi pestilor. Astfel cel mai putin vom pune pe firele din PVA, urmeaza sosetele si sacii, apoi pungile de diferite marimi. Nu demult au aparut pe piata si articole cat mai aerodinamice, sau capsulele pentru arome (voi vorbi despre acestea mai tarziu). Primul PVA ce a aparut pe piata carpfishingului este simplul fir, de diferite tipuri, urmate de pungi, saci, sosete si apoi au urmat spuma, respectiv capsulele.
Nu trebuie sa uitam ca materialele hidrosolubile sunt bune si pentru o prezentare cat mai buna a monturilor folosite, in special in cazul in care pescuim pe locuri pline de vegetatie sau pe fund malos.

Consideratii generale asupra modului de folosire

Materialele hidrosolubile au aparut in lumea carpfishingului ca o necesitate: in unele lacuri era interzisa folosirea barcilor (este si cazul lacurilor din Romania aflate sub tutela AGVPS-ului) sau prudenta pestilor vizati, care au inceput sa ignore paturile de nada formate din kilograme de particule, fie ele seminte, pelete, boilies sau nada de fund (groundbait). Am observat ca exemplarele mai mari sunt prinse in general in afara patului de nada, momeala fiind �cvasi-izolata� (puteti citi multe despre acesta in articolele lui Ken Townley) in jurul careia se afla cateva bucati de nada oferite cu ajutorul PVA-ului. Mai sunt si alte motive, cum ar fi combaterea pescarusilor care furau din zbor boiliesurile aruncate cu bastonul de nadit sau cu catapulta.
Principalul avantaj a PVA-ului este si cel mai mare dezavantaj al sau, si anume sensibilitatea accentuata la contactul cu apa. Din acest motiv aveti mare grija cand le folositi, ca mainile voastre, nada folosita si in general tot ceea ce atinge, trebuie sa fie uscate in totalitate. Nimic nu este mai enervant decat sa plasezi boiliesurile pe fir si acesta sa se dizolve chiar inainte de a putea lansa montura. Recomand sa le pastrati in locuri uscate (chiar si umezeala din aer le poate distruge) si intunecoase intr-o punga auto-sigilanta, sau in cutii cu inchidere etansa. Firma Korda isi vinde produsul Funnel Web intr-un tub din plastic inchis ermetic. Nu trebuie sa dati bani neaparat pentru un astfel de tub, cu putina ingeniozitate si lucru de mana vi le puteti face singuri.
In momentul cand le folositi este foarte bine de stiut cam in cat timp se dizolva materialele din polivinil alcool, luand in considerare temperatura apei si a adancimii in care pescuim. Poate vi se pare nostim ca mentionez si adancimea, dar exista o diferenta notabila intre temperatura apei la mal si la o adancime de 3-4 metri. Evident aici sunt si alte influente, cum este materialul din care este compus fundul lacului, tipul lacului; stratificarea termica a apei fiind influentat si de aportul raurilor ce se varsa in ele. Faceti un experiment in timpul unei partide de pescuit, cand apa vi se pare moarta (pestii fiind total neinteresati de dorinta voastra de a le face o poza) si scufundati-va in zona nadita. Veti putea simti chiar pe propria piele ce diferenta este intre stratul superior si cel inferior din punct de vedere termic. Nu vreau sa spun ca vor fi diferente mari, dar in cazul in care toate conditiile sunt date, aceasta diferenta poate atinge chiar si 8-10 grade Celsius. Nu degeaba pescarii renumiti pentru partidele lor exceptionale masoara temperatura apei la mal si de acolo generalizeaza pe baza experientelor anterioare. Va va fi mult mai facil daca folositi superbele sonare, care redau si temperatura apei.
Contrar afirmatiilor unora, marimea conteaza! Tineti cont de distanta vadului respectiv, de puterea de aruncare a lansetei. Nu veti atinge aceleasi distante ca si cu monturile fara PVA � cu cat e mai voluminos pachetul de nada cu atat veti fi nevoit sa pescuiti mai aproape. Acest lucru nu inseamna nicidecum ca nu aveti sansa sa prindeti exemplare mai mari, dimpotriva. Daca aveti posibilitatea de a viziona filmele produse de compania Korda, State of the Art Underwater Carpfishing veti ramane surprins cit de mici sunt monturile din PVA folosite de Danny Fairbrass; acestea nu depasesc 5-6 cm. Au observat ca pe ape vizitate de foarte multi pescari, cu cat este mai mica cantitatea de nada oferita langa montura folosita, cu atat prind mai mult peste. Ne da de gandit, nu? Evident este vorba de lacurile englezesti, care sunt pescuite in sistem de Catch&Release de mai bine de 3 decenii si unde fiecare crap are un nume. Oare vom avea si noi asemenea lacuri? Oare vom depasi faza initiala a Carpfashion-ului?
Dar sa revenim la subiectul nostru. Folosite de catre pescarii de crap din intreaga lume cu rezultate foarte bune, materialele din PVA au cunoscut o crestere a reputatiei ca cel mai sigur mod de a prinde un crap pe ape dificile. In continuare va propun sa ne familiarizam cu modelele amintite mai sus, incepand cu firele, urmate de pungi, apoi sacii, spuma, capsulele, iar in final cu metode mai noncomformiste care au la baza functionarii lor folosirea unuia dintre materialele din polivinil alcool.

Firele din PVA

Este primul din lista lunga a materialelor hidrosolubile ce au aparut in materie de PVA in lumea pescarilor de crap. Este comercializat sub diferite forme, in general le impartim in fire monofilare sau impletite din mai multe fire subtiri. Alcatuit din trei, sase sau noua fire la randul lui firul impletit din PVA prezinta marele avantaj in comparatie cu cele monofilare ca apa le poate dizolva mai usor, intrand in reactie pe o suprafata mai mare (pe suprafata fiecarui fir). Pornind de la acest principiu a fost conceput banda solubila care a revolutionat acest capitol din lumea carpfishingului.
Cunoscut prin termenul Stringer, termen preluat de catre toti de la englezi, din comoditate, dar astazi nu cred ca cineva pasionat de carpfishing sa nu cunoasca acest cuvant. Poate nu l-a folosit (din considerente personale), dar totusi cunoaste cate ceva despre el.
Primele fire aveau marele dezavantaj ca pe ape mai reci nu functionau corespunzator, se contractau formand un �ciorchine de nada� nefunctional. Desi in ultima vreme se gasesc fire de foarte buna calitate, mai exista pe piata si unele de calitate slaba. Va recomand sa va orientati catre firme cu reputatie (ex. Korda, ESP, Kryston, Carp`R`Us, nu neaparat in aceasta ordine), astfel scutindu-va de durerile de cap din timpul partidelor de pescuit. Firma Gardner scotea pe piata trei variante de fire, fiecare avand o recomandare pentru anotimpul in care sa fie folosit, notandu-le cu cifre de la 1 la 3; cele notate cu cifra 1 pentru ape reci, cu un timp de dizolvare relativ redus iar cele cu 3 pentru ape calde. Grosimea sau numarul firelor din care este compus firul PVA va determina si viteza de dizolvare a acestuia. Cu cat este mai gros cu atat se dizolva mai greu. Chiar si acelasi tip de PVA va functiona diferit in cazul in care este folosit in ape cu temperaturi diferite. Cel ce se va topi in timpul verii in cateva minute, in ape mai reci va avea nevoie chiar si de 15-25 de minute, mergand pana la situatia extrema de a nu se dizolva deloc.
Firele multifilare, recente, au marele avantaj ca se pot imparti in tot atatea fire din cate sunt alcatuite, astfel fiecare dintre noi are posibilitatea de a-si face stringer-ul atat de sensibil la umezeala cat cere locul si momentul ales. Am folosit nu de mult firul PVA produs de Starbaits, care mi se pare foarte reusit.
Dupa ani de cercetari s-a reusit fabricarea unui fir impletit cu un profil lat (ex. Korda Spred’Em PVA Tape) care asigura o buna priza a boiliesurilor, avantajul lor constand in faptul ca apa va dizolva in totalitate acest stringer, fara a fi nevoit sa facem nici o legatura pentru a o fixa pe montura folosita. Tot in aceasta categorie putem include si benzile PVA (ex. Meltex PVA Tape de la Kryston) de diferite latimi, care se foloseste si la legarea pungilor din PVA sau la fixarea monturilor in timpul lanseurilor puternice. Versiunea mai lata (de 20 mm) poate sustine chiar si momelile de 25 mm iar cea de 10 mm si particulele mai mici de pana la 6 mm. Putem spune ca aceste doua tipuri de prezentare a nadelor a revolutionat pescuitul la crap.
Sunt cateva principii de care este bine sa tinem cont cand folosim firele (de orice fel) din PVA. Prima este ca sa lasati o distanta minima intre boiliesurile insirate, deoarece in prima faza PVA-ul se contracta si exista riscul ca nadele sa ramane lipite una de cealalta (acest lucru l-am mentionat de mai multe ori, cer scuze daca va necajesc cu acest lucru si de aceasta data). Eu las o distanta minima de 5-6 mm iar in ape cu temperaturi scazute cresc distanta pana la 10 mm. Aveti grija de asemenea si la legaturi, sunt fire care nu se pot dizolva daca sunt legate (faceti un test pe malul apei pentru siguranta voastra). Chiar si lungimea stringer-ului poate afecta mecanica monturii folosite, un fir mai lung poate sa se incalceasca pe firul de par, formand un cuib de nada.
Cata nada libera sa punem pe un stringer? Cand sa le folosim? � sunt intrebari care se contureaza in gandul multor pescari. Depinde de situatie; daca vreti sa lansati mai departe veti pune mai putine (2-3 boiliesuri taiate in doua sunt suficiente de foarte multe ori), iar daca distanta vadului este acceptabila si echipamentul este capabil (nu folositi spod-roduri pentru acest scop), puteti folosi 8-10 boiliesuri. Intr-un film de-a lui Frank Warwick am vazut cum foloseste doua stringer-uri cu cate 4-5 boiliesuri fara a le lega de carlig sau de vartej. Erau doar �aruncate� pe carlig, reusind in acest fel sa lanseze mult mai departe si mult mai precis (precizia si distanta in pescuitul lui Frank nu sunt o problema). Am incercat si eu acest tip de prezentare si am ajuns la urmatoarea concluzie: stringerul va oferi o greutate suplimentara carligului care va zbura pana la destinatie fara sa se rasuceasca pe montura. Folositi-l, si daca ati ajuns la o alta concluzie spuneti-mi si mie, poate vom gasi o explicatie
Le folosesc mai ales cand pescuiesc pe ape reci (la noi nefiind posibil pescuitul pe timp de iarna) in octombrie, noiembrie si la inceputul anului, cand vreau sa tin cantitatea de nada la minim in jurul carligului (fara paturi de nada de marimea unui teren de handbal, cum se obisnuieste pe unele lacuri pe timp de vara). De asemenea le folosesc cand pescuiesc in agataturi, unde cea mai mica greseala poate afecta succesul unei partide.
Inainte de a va da cateva modele de alcatuire a stringer-ului vreau sa va impartasesc un stil aparte pe care o foloseste campionul mondial Rob Hughes, folosind un boilies pop-up si firul solubil pentru o nadire cat mai precisa. Folosirea unui boilies pop-up critic echilibrat pe un substrat malos este esentiala pentru ca montura sa se aseze cat mai usor. Dupa ce testati montura pe malul apei si sunteti sigur ca functioneaza in mod corespunzator, atasati un singur boilies pop-up cat mai vizibil, de un fir solubil pe care-l fixati de carlig. Pop-up-ul va ridica montura in timpul coborarii acesteia la fundul apei, asezandu-se delicat pe substrat. Pop-up-ul legat de carlig prin intermediul firului solubil se va ridica dupa un timp (intervin factorii amintiti la inceputul articolului) aratand locul exact unde vom nadi cu ajutorul unui baston (cobra) sau cu o catapulta. Nu uitati sa tineti cont de grosimea stratului de mal cand stabiliti lungimea forfacului. Simplu si eficient.

Cum sa legati un stringer � pas cu pas

Sunt mai multe variante, fiecare pescar considera ca cea mai buna metoda este cea pe care o foloseste el. Daca prinde peste, atunci inseamna ca functioneaza. Am sa redau cateva modalitati de prezentare a nadelor folosite cu ajutorul firelor sau a benzilor din PVA.
Trageti cu ajutorul unui ac de crosetaj (sunt comercializate sub numele de stringer needle) nada aleasa pe o bucata de fir hidrosolubil de vreo 20 de centimetri. Legati-l cat mai strans acest prim boilies ca sa reziste la socul lansarii. Trageti restul nadelor oferite ca masa gratuita gurmanzilor din apa, dar la ultimul boilies faceti o bucla cum vedeti in poza nr. 3. Introduceti carligul in ochiul astfel format, trageti de capatul liber al firului din PVA, atat cat sa tina pe timpul lansarii. Taiati surplusul de fir, si ati obtinut o montura eficace. Nu uitati sa lasati o distanta de minim 5-6 mm intre boiliesuri, recomand folosirea firelor mulifilare sau mai bine cele cu profil lat (gen Korda Spred’Em PVA Tape).
O alta metoda este cea a lui Frank Warwick, pe care l-am descris mai devreme (poate ca nu-i apartine, dar am vazut-o pentru prima data la el). Este necesara o banda multifilara din PVA cu profil plat (gen Korda Spred’Em PVA Tape), pe care insirati diferite momeli. Avantajul acesteia este ca profilul plat va impiedica pierderea boiliesurilor pe timpul zborului. Distanta parcursa va fi una cu mult mai lunga decat in cazul altor prezentari. Cu cat vom folosi boiliesuri de dimensiuni mai mici, cu atat le vom putea arunca mai departe.
Ultima varianta pe care o recomand este si cea mai des folosita. Este una simpla si usor de facut, ca si celelalte monturi de altfel. Tot ceea ce aveti nevoie este doar un fir solubil (la varianta asta folosesc benzile din PVA) un ac de crosetaj si de nada. Insirati boiliesurile pe fir, legati capatul unul de celalalt incat sa rezulta o coronita (iarasi va bat capul: lasati 5-6 mm intre boiliesuri). Fixati-l de carlig sau de vartej si sunteti gata de lupta.
Experimentati in continuu cu diferite variante, veti gasi la un moment dat acea compozitie, care va convine si care da cele mai bune rezultate.
In articolul urmator voi scrie despre pungile din PVA.

Kulcsar Laszlo