Pescuit in Delta Dunarii � Perisor
Ideea unui pescuit de sfarsit de martie � inceput de aprilie in Delta Dunarii a inceput sa mi se zvarcoleasca in creier cand m-a sunat Cristi �Wilddanube� sa-mi spuna:
– Daca vrei sa vii, vino acum! Merge stiuca ceva de speriat!
– Pai si nu e apa mare?
– Ba da, este dar asa este cel mai bine.
– Si nu e tulbure?
– Unde? Aici? Aici nu se tulbura niciodata!
Stiam ca apele sunt mari, ca s-au dat avertismente de inundatii, ca apele sunt mai mari decat au fost vreodata in ultimii 80 de ani � Dar parca, totusi, un pescuit in Delta, pe ultima frontiera a Deltei, numita Canalul Perisor � L-am sunat si pe Cornel �Frolic� � Gata! Mergem!
Nu am apucat sa pregatesc prea multe bagaje, am aruncat intr-o geanta 2 portofele cu linguri pentru stiuca, o cutie cu faina de scoica, un flacon de atractant si unul de aroma de afine, nu credeam ca am sa apuc sa pescuiesc la crap. Dupa o asa iarna lunga, cu gandul la pescuit m-am trezit de la 2 noaptea si, desi nu aveam prea mari sperante la o partida de crap, m-am apucat sa fac �hamburgeri�, asa le spune un bun prieten de-al meu unor turtite facute special pentru nadirea pe Dunare. Dintr-un kilogram de mix de boilies (bird food si animal mix) am facut un aluat cu numai 3 oua si restul atractant si bere, am facut cateva cubulete (nu am avut rabdare la 2 noaptea sa rulez bile) si apoi, dintr-o bucata mai mare de aluat faceam niste chiftele foarte aplatizate, ca niste chiftele de hamburgeri. Toate acestea le-am fiert 2-3 minute si le-am infasurat la repezeala intr-un prosop. Se facuse ora 4 si sosea Frolic, la fel de entuziasmat ca si mine de plecarea in Delta.
Am pornit la drum vineri dimineata pe la 4, iar la 10 am fost in Dunavatul de Jos.
Drumul nu a fost prea incurajator, incepand de la Giurgeni am vazut doar o Dunare mare, mare, cu apa foarte tulbure, campuri si paduri inundate, canale revarsate etc.
Din Dunavat ne-a luat, cu tot cu bagaje, o Laguna 480 cu un motor foarte silentios si astfel am avut ocazia sa parcurgem intregul drum pana la Perisor in liniste, fara sa speriem prea tare pasarile si animalele Deltei. A fost un drum superb.
Daca la Dunavat apa era precum pamantul, tulbure de nu vedeai la un centimetru sub apa, pe la Dranov lucrurile au inceput sa se schimbe, intai am vazut ca doar senalul era mai tulbure iar malurile erau mai verzi, mai deschise la culoare, apoi au inceput sa alterneze zone tulburi cu zone mai limpezi. Cand am intrat pe Canalul Perisor am fost uimiti de o apa limpede si cu un curent destul de rapid.
Canalul Perisor � un altfel de Delta
Stiam de la Cristi ca este un loc frumos, putin batut de turisti, aflat la margine de Rezervatie si la cativa metri de mare. Canalul Perisor leaga Grindurile de nisip de la malul marii de Canalul Dranov, un canal ingust si plin de salcii, cu apa precum cristalul, intr-o Delta tulbure, tulbure �
Pontonul Anastasia 1 era ancorat la cca 100m de mare, putin mai jos de confluenta canalului Perisor cu Canalul Buhaz � Zaton, canal aflat in Rezervatia Biosferei, zona de cuibarit pentru cormorani.
Ziua 1 � inceputul
Am ajuns pe ponton pe la 2, am pregatit rapid lansetele de stiuca, luat si �hamburgerii� la noi caci ne spusese Cristi ca o sa trecem pe la �locul cu crapi� sa vedem daca au inceput sa miste si am plecat spre �locul cu stiuci�.
�Locul cu crapi� era un canal micut, plin de stuf, cu cateva locuri de acces la apa, adancime intre o jumatate de metru si 2-3 metri, evident cu apa limpede de se vedeau rosioarele trecand in carduri prin fata noastra. Plini de speranta am aruncat cativa �hamburgeri� rupti in doua pentru o mai buna dispersie si cateva cubulete de � probabil mamaliga? Sau boiliesuri cubice?
Am mers apoi pe �locul cu stiuci�, un canal invadat de vegetatie, cu apa mica, in care uneori (evident nu cand mergem noi :-)) se prind stiuci mari si foarte mari. Am reusit sa luam si noi cate 5-6 bucati pana seara, nu mari, intre 1 si 2 kg dar a fost un pescuit spectaculos, la vedere, pur si simplu vedeam cand venea stiuca si ataca naluca.
Pontonul Anastasia � cazare in inima Deltei
Desi am mai fost pe cateva pontoane, Anastasia a reusit sa ma impresioneze prin organizare si modul de folosire a spatiului, cabinele extrem de curate si bine amenajate, careul de pe puntea superioara foarte primitor si excelent organizat, cu o masa primitoare, numai buna pentru povestile pescaresti ce au urmat alaturi de noii prieteni pescari veniti tocmai din Timisoara.
Ziua 2 � actiune
Evident dimineata, pe o ploaie marunta si deasa am mers intinsi direct la �locul cu crapi� dar � dezamagire, de la 8 pana la 11 nici o trasatura, numai cateva binguri slabe, probabil de caras sau rosioara.
Putin mahniti am luat lansetele de stiuca si am pornit-o pe jos in lungul canalului, am luat cateva stiuci si pe la 5 dupamiaza ne-am intors la lansetele de crap. Iesise soarele, se sparsesera norii, nu se mai auzeau valurile marii agresive ca pana atunci din cauza vantului puternic ci niste valuri domoale, placute. Tot maruntisul era in suprafata, sarea si se scalda in soare, un adevarat spectacol in apa limpede ca a unui lac de munte.
Am hotarat sa le mai dam crapilor o sansa :-). Cubulete noi, o lansare undeva la 3-4 metri de mal unde erau cateva fire razlete de stuf, lanseta lasata direct pe jos (nu aveam nici suporti la noi) � pana sa pun un cu cubulet pe firul celei de-a doua monturi vad un bing slab la prima lanseta si vad cum se intinde firul usor � intep usor, nici nu eram convins ca e crap, m-am gandit mai degraba la o rosioara mare, si simt ca e �altceva�, se lupta cu indarjire dar se simte ca e lipsit de forta lui obisnuita, da sa intre in stuf, incearca sa evadeze in larg, il las usor si il aduc cu grija la mal, un ciortan salbatic de cca 1 kg, frumos cum numai crapii salbatici pot fi, cu burta aurie si aripioarele rosii � portocalii, cu forma de torpila, fara pic de burta sau grasime. Il scoatem, fotografii, eliberare .. si aruncam repede si lanseta a doua � pana seara am mai luat inca 4 cam de aceasi marime, poate cu putin mai mari, dar tot ciortani si 2 carasi spre 1 kg/bucata.
Eram din cale afara de fericiti, primii crapi pe anul acesta, chiar daca mici, erau crapi adevarati, salbatici.
A urmat evident, in careu, o seara plina de povestiri, cum a tras, cum s-a zbatut �. Cred ca stiti cum este …
Ziua 3 – si ultima
Dimineata fuga pe �loc�, in seara precedenta terminaseram cubuletele de acasa si am apelat la bucatareasa pontonului pentru o �mamaliga�. Deloc incantata de aromele emanate de �malaiul� nostru bucatareasa ne-a facut o mamaliga asa cum s-a priceput, ca pentru masa, moale si apetisanta.
Am nadit dar SOC! Mamaliga era atat de moale ca nu statea pe rig. Cand aruncam, cat de usor, cadea sau daca ajungea in apa era devorata instantaneu de maruntis.
Cam fara chef am luat lansetele de stiuca si am pornit iar in lungul canalului, soarele ardea cu putere, malul era plin de serpi iesiti sa se incalzeasca, stiucile stateau in apa de o palma, lipite de stuf si le vedeam fugind din calea noastra atunci cand calcam pe stuf, nici sa manance nu aveau pofta, cred ca primeau mai multa energie de la soarele puternic decat de la hrana.
Daca am vazut ca sa stau lucrurile si ca nu am prins decat 2-3 stiuculite am plecat la ponton sa luam o barca si sa incercam sa iesim pe mare, cu o zi inainte venisera niste pescari cu o traista plina cu � povesti despre chefali �uite asa de mari� ce umbla in carduri pe langa maluri. Cristi insa, bun cunoscator al locurilor, ne-a calmat
– Nu aveti voi experienta sa iesiti cu barca pe mare. Hai sa va duc pe Zaton, sa vedeti poate ultima data un Zaton viu.
– Hai!
Zatonul Mare – moartea vine din mare
Tot de la Wilddanube stiam ca Zatonul Mare a fost candva � candva!, nu mai demult de acum 2 ani locul in care mii de crapi intrau primavara si isi depuneau icrele, era un spectacol de care Cristi povesteste cu un zambet amar, ERA! Era locul de nuntit al crapilor, locul in care el intra fara lanseta de teama ca nu se poate abtine de la un lanseu la vederea atacurilor de stiuca uriasa ce traia lipsita de griji in aceasta rezervatie, era locul de refugiu al Pelicanului Cret, cel care traieste numai in grupuri restranse, al lebedelor ce formau aici perechi si cuibareau � era Zatonul Mare, ultimul lac inainte de mare, marginit de o fasie de argila nisipoasa de numai cativa metri ce separa apa dulce de apa sarata.
Am pornit pe canalul Buhaz � Zaton, cu motorul la minim sa nu speriem miile de comorani ce cuibareau in salciile uscate, deasupra unui miros patrunzator de peste regurgitat, inghitit din lacomie si imposibil de digerat.
Stia ca daca va speria femelele si le va goni din cuib, imediat corbii ce asteptau pe crengile vecine s-ar fi repezit sa fure ouale calde.
Dupa mai bine de o ora de mers domol prin colonia de cormorani am intrat pe Zaton, la inceput a fost o priveliste mirifica, zeci de lebede inotau in apa mai mica de un metru, cormorani, starci, rate si alte pasari pe care nu le stiu pe nume isi cautau hrana sau perechea prin canalele de stuf si ochiurile mari de apa.
Totul s-a prabusit cand m-am uitat in apa, ca in orice lac din Delta ma asteptam sa vad vegetatie dar aici era numai nisip, doar din loc in loc se mai vedeau ramasitele unor plante de apa, flori moarte, cazute pe fund.
Atunci Cristi ne-a povestit cum anul trecut, la inundatii, cei cativa pescari ce traiau intr-o coliba de stuf au taiat gringul dinspre mare, sa lase sa iasa apa, sa nu le inunde coliba. Apa si-a croit drum imediat formand un canal lat si adanc. Nu doar ca apa s-a scurs, echilibrul de curgere s-a modificat si unele canale au inceput sa curga invers drenand apa murdara care altadata nu ar fi ajuns niciodata aici. In plus, odata cu scaderea apei din Delta a inceput sa intre in Zaton apa sarata din mare, cursul apei si-a inversat directia. Plantele de apa dulce au murit, pestii au disparut, acum nu se mai putea vedea nici o stiuca, nici urma de crap care sa se pregateasca de bataie, nici macar un oblete nu am mai vazut pe lac.
Oare cu ce se vor hrani pasarile? Vor mai avea de ce sa vina sa cuibareasca in aceasta zona �protejata�? Unde vor mai depune miile de crapi ce nunteau aici? Vor mai inflori nuferii pe Zaton?
Am incercat sa las deoparte partea negativa a lucrurilor si sa iau doar partea buna:
Stiuci la vobler si twister, atacuri la vedere, crapi la cubulet de � ce o fi? � la inceput de aprilie intr-o Delta inundata si tulbure, asteptare la crap ascultand valurile marii, stuf cu muguri verzi, salcii cu muguri galbui, canale inundate � am plecat cu bateriile incarcate pentru inca o buna perioada de trai in oras.
Evident, cu promisiunea ca vom reveni cat de curand.
Iliuta Goean
Foto: Corneliu “Frolic” Leu
