11/09/2019

Situatii speciale, partea a V-a – Pescuitul la PET-uri

Acum cativa ani (deja e un tipar :-)) m-am dus cu Petre si cu Alex la o balta de campie unde, umbla vorba, se prindea crap mult, numai “bucati” la 2-3 kg. Alex era cel care tinuse mortis sa mergem la acea balta, eu si Petre eram cam sceptici, stiam din experienta ce insemna la Alex ca se prinde mult de tot. Cred ca va dati seama ce era la gura noastra (a mea si a lui Petre, caci Alex nu mai avea grai).

Dar sa incep cu inceputul: Vine Alex intr-o seara pe la mine si incepe sa povesteasca extaziat cum a fost el la pescuit la balta Minune si cum prindea un tip pe malul opus crap dupa crap, numai bucati frumoase, cat de mari nu prea putea sa spuna pt ca erau peste 200m pana pe malul opus si nu prea vedea bine dar le aprecia la 2-3 kg. Pun mana pe telefon, il chem si pe Petre si il pun pe Alex sa repete povestea, nu va spun ca in a doua povestire crescuse deja frecventa capturilor si marimea acestora (mare povestitor Alex asta :-)). Petre asculta linistit si apoi il ia din scurt:

Bine ma si ce-i cu asta? Ce ne pasa noua ce prindea ala acolo?
Cum ma ce va pasa? Sa mergem sa prindem si noi!!!
Pai tu de ce nu ai prins?
Pai sa vezi ca unde era tipul ala era un gard si nu se putea intra!
Aha, si ce vrei sa sarim noi gardul?
Nu ma, da poate va intelegeti voi cu paznicii sa dam si noi acolo in curte, voi sunteti mai descurcareti (deja ne peria).
Si altceva?
Pai eu nu mai am masina, e defecta, dar sa stiti ca ala chiar prindea unul dupa altul, si mari, si frumosi, si puternici …
Avea baiatul o logoree?.. In sfarsit, ne-a convins, mergem macar sa vedem despre ce e vorba, sa incercam. Stabilim ca cel mai bine este sa mergem de joi cand e mai putina lume, mergem sa ocupam loc si sa nadim. Ca intotdeauna cand aveam noi planuri marete, miercuri dimineata a inceput sa ploua, ploaie adevarata de inceput de toamna. Noi, cei trei eroi, ambalati cu greu in Oltcitul meu, cu lansete, cu corturi, cu mancare si apa pt 3 zile, cu nade, momeli etc, o tona de bagaje ne pornim totusi la drum joi dimineata, daca am hotarat ca mergem la pescuit atunci mergem. Desigur, pana la balta este o portiune de drum national (asfaltat) si o buna bucata de drum de pamant, acum transformat intr-un soi de mlastina, cand am vazut apa pe drum cat roata de la masina m-am dezumflat tot:

[eu] Baieti gata, am pescuit, acum ne intoarcem acasa.
[alex] Ce ma, atat puteti tu si Oltcitul tau?
[petre] Bai desteptule, ia-o pe jos 4 km daca ai chef de pescuit, tu nu vezi ca nu putem merge pe aici?
[alex] Da ma, da’ nu va dati seama ca daca ajungem acolo suntem singuri pe balta? Dam la fix, numai noi 3, nu ne deranjeaza nimeni, acum dupa ploaie sigur trage pestele ca apucat de streche ?.. Deja la gandul de a fi singuri pe o balta care in mod normal este supra aglomerata ne dadea fiori de emotie. Cum ajungem?
[eu] Petre mai stii vreun drum?
[petre] Nu asta-i singurul, nu ai cum sa intri, nu-ti mai face sange rau.
[eu] Hai sa intrebam in sat, poate stiu satenii vreun drum mai pietruit, macar aproape de balta sa ajungem
[alex] Poate gasim macar un Aro, sa ne duca pana acolo, lasam masina in sat si mergem cu ce putem
Ma duc la prima casa si ma bag in vorba cu un localnic in varsta, foarte suspicios cu privire la prezenta noastra acolo pe o asemenea vreme, il descos o vreme despre un Aro, aflu ca singurul de care stia batranul era al primarului, in mod sigur nu va dori sa ne duca la balta, ar mai fi un tractor de la fostul IAS dar nu credea ca il gasesc pe tractorist acasa ? o gramda de lucruri cu NU in fata. Pana la urma observ in fundul curtii o caruta.

Tataie ai cal?
Am tataie, am 2!
Pai si nu-i inhami? (mai facusem eu de-astea la viata mea ca sa intru pe balti)
Pentru ce tataie?
Ca sa ne tractezi pana la balta.
Cu ce sa va tractez tataie?
Cu caruta dumitale sa tragi Oltcitul asta pana la balta.
Tataie, imi omori caii, si oricum pe langa balta e drumul inclinat, va rasturnati cu masina cu tot, nu ma bag, nu vreau sa va omor.
Degeaba am insistat, nu a vrut in ruptul capului sa ne duca. Ma intorc la masina, Petre deja se convinsese pe deplin de la un alt localnic despre starea drumului pana la balta, nu se putea sub nici o forma sa se intre cu masina, problema era tot portiunea de drum inclinat care reprezenta un adevarat pericol. Alex mormaie ceva despre cat suntem noi de fraieri si intra repede in casa dupa batranul cu care discutasem eu, Petre se uita lung dupa el si imi spune:

[petre] Asta face vreo prostie, du-te dupa el, vezi cei sticleste mintea.
Cand intru in curte Alex tocmai iesea trimumfator din casa:

[alex] Gata mai descurcaretilor, tot eu a trebuit sa o rezolv!
[eu] Ce ai rezolvat ma?
[batranul] Tataie, eu va spun ca e nebunie, nu are rost sa va duceti sa va imbolnaviti acolo, uite stati la mine si cand sta ploaia va duceti la pescuit
[alex] Lasa tataie, atunci se duc toti fraierii.
[eu] Zi ma odata ce ai rezolvat ca te omor.
[alex] Ne duce batranul cu caruta.
[eu] Cum l-ai convins? Are cablu sa ne tracteze?
[alex] Nu fratioare, nu ne tracteaza, doar ne duce.
[petre] (intre timp venise si el in curte, cred ca vazuse expresia de pe fata mea) Cum adica ma doar ne duce?
[alex] Adica noi ne suim in caruta cu bagaje cu tot si el ne duce cu caruta pana la balta, sambata la pranz vine sa ne ia.
[petre] Unde sa mergi tembelule cu caruta, tu nu vezi cum ploua?
[alex] Mosulica, daca nu-ti convine du-te acasa si dormi langa soba.
Ma bag repede in discutie sa nu iasa cu scandal, desi Petre e trecut de 50 de ani (dar nu arata nici de 40) nu suporta sa te iei de varsta lui, e mai rau ca o femeie la faza asta.

[petre] Cum l-ai convins ticalosule pe batran?
[alex] Cu 50$.
[petre] Ce ai facut mai nenorocitule? Tu ii inveti pe astia cu valuta? Te-ai ticnit?
[alex] Ce vrei? Numai banii astia ii aveam la mine, restul erau in masina, daca va spuneam dinainte sigur nu ma mai lasati sa termin discutia cu batranul. Acum hai sa mergem ca se face tarziu.
Ne mai certam o vreme cu argumente pro si contra pescuitului si a vremii dar parca ne muscase ceva veninos, nu aveam stare asa ca am hotarat ca mergem cu caruta. Oricum pe asta inca nu o facusem nici unul.

Nu pot sa va descriu ceea ce a urmat ca sa puteti simti macar a suta parte din ce am trait noi. Pana am descarcat masina si am umplut caruta eram uzi fleasca, ploaia in loc sa se opreasca parca se intetea si se pusese si un vant de te darama, de frig nu va mai spun ca ne ucisese, acel prim frig de toamna cand organismul este obisnuit inca pentru temperaturi peste 30-35 grade si brusc se fac 4-5 grade, ai impresia ca esti la polul nord. Nici unul nu ne pusesem pelerinele de ploaie, cum ne daduseram jos din masina asa ne apucaseram de treaba. Dar asta a fost doar inceputul, drumul de 4-5 km pana la balta a durat o ora, o ora de zdruncinat zdravan in caruta, de aruncat de colo colo, stand pe o scandurica de 10 cm latime cu mare grija sa nu cadem peste bagaje si sa faramam ceva, bineinteles ca bagajele erau claie peste gramada si nu gaseam nici unul geanta cu pelerinele. Drumul era cumplit, numai gropi, caii saracii de ei erau cam lesinati (de varsta si de foame), vantul ne baga frigul in oase, deja eram secatuiti de puteri dar (culmea!!!) toti 3 eram hotarati pe pescuit.

Dupa toate aceste peripetii ajungem pe la 3, la amiaza, la poarta paznicilor. Batranul deja ne spusese povestea baltii: “Balta asta a fost candva balta satului, tataie, mergeam toti din sat la pescuit si veneau si oameni din Bucuresti de la voi, s-a prins mult peste aici. Acum a luat-o un mare om de faceri, om cu multi bani si nu ne mai lasa sa pescuim, ne cere bani, noi suntem saraci tataie aici in sat, nu avem sa-i dam lui atatia bani pentru pescuit, mai bine nu mai mancam peste. Si sa stiti tataie ca e un om rau, nu va puteti intelege cu el, pe aici nimeni nu se intelege cu el. Paznicii sunt tot din sat de aici de la noi, nu sunt oameni de treaba i-au prostit banii si bautura, nu te mai intelegi cu ei. Patronul si-a facut casa mare langa balta, cu curte mare, la el acolo vin in vizita oameni importanti, fac tot felul de petreceri si pescuiesc numai la el in curte ca acolo dau paznici de mancare la peste, numai in fata curtii, sa prinda musafirii lui, restul lumii nu prea prinde ca pestele e tot adunat acolo.”

Batranul ii striga pe paznici:

Mai baieti, v-am adus niste bucuresteni la pescuit, uite sarmanii de ei cum stau zgribuliti aici in caruta. Luati-i voi si bagati-i in casa sa se usuce si sa se incalzeasca putin, nu pot sa stea asa la pescuit. Poate ii si lasati sa dea la peste aici in curte la voi, au zis baietii ca platesc.
Da ce i-am chemat noi aici? (hai ca am inceput bine)
Haideti mai baieti nu fiti rai ca au batut atat drum si au inghetat pana aici.
Tataie, pescuitul se face numai dincolo de gard de la 30 de m pana la dig si pe malul celalalt, aici la noi si pe dig nu e voie.
Intram si noi in vorba cu paznicii si ne dam seama imediat ca sunt beti turta, nu vroiau sub nici o forma sa ne lase sa pescuim in curte, nici macar cu promisiunea ca eliberam toti pestii, cica venea patronul si ii dadea afara. Nu prea aveam chef sa o mai lungim cu discutia cu paznicii cei antipatici asa ca i-am anuntat ca stam vreo 2 zile la pescuit si iar au inceput discutiile intre noi. Unde sa pescuim? Alex vroia neaparat cat mai aproape de gard, in josul apei, sa aruncam oblic inspre curte, ratiunea lui era ca apa oricum spala nada si pestele trebuie sa stea si mai jos de curte si mai ales, vazuse in saptamana dinainte ca tipul care prindea nu lansa foarte departe. Eu vroiam sa dam pe malul opus, batea vantul cu putere dinspre malul opus inspre malul cu casa. Speram sa ne apropiem cat mai mult de locul nadit, speram sa putem intra in apa o portiune cat mai mare si apoi ajutati de vant sa lansam cat mai aproape de locul cu pricina si sa atragem crapii pe nada noastra. Petre vroia sa mergem cat mai departe de locul acela, deja ura casa, curtea, paznicii, patronul, e genul de om care nu suporta mitocaniile si discutiile, cearta.

[alex] Eu zic sa stam aici si sa lansam direct pe nada lor, sunt max 80-90 m pana acolo, floare la ureche.
[petre] Da sigur, si sa vina betivii astia sa ne puna sa masuram 30 de m cu pasul si sa ne oblige sa lansam in fata noastra …
[alex] Cine sa ma oblige mai pe mine? Daca platesc dau unde vreau si cat vreau.
[eu] Eu in continuare va spun ca cel mai bun loc este fix vis a vis, intram in apa, nu are cum sa fie prea adanca, si lansam pana in malul asta, le luam crapii de sub nas.
[petre] Cum vrei ma sa arunci pana aici? Sunt cel putin 200-250m.
[eu] Mergem 100 m prin apa si mai lansam 100, sau mergem 150m si lansam 50, cat de adanca poate sa fie apa? ce e prima data cand facem asta? (mai aveam noi locuri unde practicam acest gen de pescuit, unde pestele statea cantonat pe langa un mal inccesibil sau plin de stuf si nu se putea ajunge la el decat de pe malul opus).
[alex] Ce atatea discutii? Pestele e aici langa noi si ne asteapta, aproape se intuneca si noi stam de povesti, hai sa descarcam caruta si sa punem repede corturile.
Parca ghicind ce avem de gand unul dintre paznici se aporpie si ne spune:

Vedeti ca gardul asta se continua vreo 20 m si sub apa, pentru cand scade apa, sa nu intre hotii.
Alex era dezumflat rau, i se taiase definitiv, visul lui fusese acea curte acum imposibil de ajuns. In final hotaram ca daca tot ajunsesem aici nu are rost sa plecam, mai ales ca norii parca incepusera sa se destrame, in schimb vantul se pusese hotarat pe suflat. Batranul ne-a spus ca oricum nu avem unde sa ne ducem sa nu se vada casa cea urata (ca era urata rau de tot) pentru ca fusese construita in acel loc tocmai pentru a se putea supraveghea toata balta. Singura solutie ramasese cea propusa de mine: vis a vis. Nu stiu cum se face dar intotdeauna malul opus este mai atragator. Ne duce batranul pe malul opus, descarcam caruta il punem pe batran sa ne promita de 100 de ori ca sambata la pranz vine sa ne ia. Nu apucam sa descarcam toata caruta ca si apare un paznic:

[paznicul] Vreti sa pescuiti?
[alex] Nu fratioare, am venit la iarba verde.
[paznicul] Orasene, daca iti bati jos de mine aduc cainii si va fac varza pe toti!
[petre] Stai prietene, lasa-l ca e mai glumet el din fire. Cat e taxa?
400 mii.
[toti in cor] Caaaaaaaaat? De cand? (pentru vremea aceea era enorm)
[alex] Saptamana trecuta era 200 mii/zi.
[paznicul] Da, da’ atunci se plateau separat ziua si noaptea, acum nu se mai poate, se plateste obligatoriu o zi si o noapte.
Ma rog, au inceput inevitabilele discutii ale lui Alex cu paznicul, daca nu pescuim noaptea, daca eliberam pestii, daca platim doar 2 taxe si pescuim 3 oameni etc. Asta ma enerva intotdeauna la el, nu stia cand e cazul de negociat si cand e clar ca nu e loc de discutie. Evident paznicul nici nu avrut sa auda si ne-a incasat banii pe primele zile, joi si vineri (nu conta ca am ajuns la 5 seara). Pana la urma am platit cat ne-au cerut si am aflat ca pot fi luati toti pestii acasa.

Se preconiza cea mai sumbra partida de pescuit a mea, vremea urata, incepuse iar sa ploua marunt, vantul se intetea, apa era agitata si se tulburase, noi eram pe un mal pustiu, cu un maldar de bagaje si fara posibilitatea de a pleca de acolo. Cand asfintea soarele ne-am apucat sa punem corturile pe iarba uda, deja toate bagajele erau fleasca, saci de dormit, haine, mancare, nimic nu scapase neudat. Stateam si nu stiam de ce sa ne apucam mai intai, pana la urma eu (cateodata mi se pune brusc de cate o treaba si nimic nu ma poate face sa ma razgandesc) m-am apucat sa desfac lansetele, mi-am facut monturile la lumina lampii, singurul nostru avantaj era un mal inalt in spate care ne apara cat de cat de vant, am desfacut bidoanele de porumb fiert si am completat apa pierduta cu apa din balta si o combinatie personala de ulei de canepa cu ulei de peste. Am pregatit momelile, am pus pe 2 lansete porumb (una uscat si alta fiert), pe una boilies cu peste desi nu aveam nici o informatie sa fi nadit cineva cu asa ceva si pe ultima porumb cu pufuleti, pe toate lansetele pusesem momitoare. Am lansat orbeste cat am putut de departe in speranta ca poate totusi peste noapte intra ceva peste. In timpul asta Petre si Alex se tot certau fara nici un motiv, mie nu-mi mai pasa de nimic, daca am fi avut masina cu noi cu siguranta am fi plecat acasa. Vazandu-ma cu lansetele in apa cei doi certareti au ramas cu gura cascata:

[petre] Ce faci frate? Ai venit de unul singur aici?
[eu] Nu dar am venit cu un scop anume.
[petre] Pai si te apuci de treaba asa de unul singur?
[eu] Dar cu cine?
[petre] Pai daca te-ai apucat tu de treaba ne apucam si noi, cu ce ai nadit?
[eu] Inca nu am dat nimic mai consistent, doar ce e pe momitoare, pastura facuta de tine si porumb fiert.
[alex] Mare pescar! Asa dai ma tu la crap? Si vrei sa si prinzi?
[petre] Hai macar sa pregatim totul si maine dimineata la prima ora ne punem pe treaba. Alex, cu ce furajeaza astia aici?
[alex] Nu stiu. De unde vrei sa stiu eu?
[petre] Cum ma degeneratule? Ai mai fost aici de atatea ori la pescuit si tu inca nu stii cu ce furajeaza balta? Cu ce se prinde de obicei?
[alex] Nu stiu fratioare, nu am intrat niciodata in curtea aia, si numai de acolo hransesc pestii, ies cu o barca si dau numai in fata casei, arunca ceva cu lopetile. De prins se prinde numai la bomba.
[petre] Cum ma si nu te-a ros pe tine curiozitatea sa afli cu ce furajeaza, sa-ti misti dosul delicat pana acolo sa intrebi, cu ce prindea tipul ala de care ne-ai tot povestit, l-ai intrebat?
[alex] Cum sa-l intreb? Tu nu intelegi ca era in curte? Cred ca la bomba dadea.
[petre] Il strigai peste gard desteptule.
[eu] Daca mai aud de bomba te inec, sper ca nu ai bombe la tine!
[alex] Ba da am, ca m-am saturat sa merg si sa nu prind nimic, mi-am luat din Obor bombe facute cu fir textil subtire, sunt dementiale.
[petre] Sper ca ti-ai adus si nada.
[alex] De ce? Nu ai zis ca faci tu nada, te lauda Ilie de nu mai poate ca esti mare meserias. Nu mi-am adus nimic, doar momeala.
[petre] Nada mea nu merge pe bombe. Descurcate.
Intre timp in casa cea urata au inceput sa se aprinda luminile si sa se auda niste manele ingrozitoare. Stateam de vorba cu Petre despre cum sa abordam pescuitul in conditiile acelea dificile, unde sa nadim si cum. Nu aveam pe vremea aceea rachete sau vaporas teleghidat ci numai niste momitoare mari in care puneam o pastura facuta de Petre, foarte lianta, in care amestecam boabe de porumb. Lansam de multe ori si faceam un oarecare pat de nada pe loc, nu pescuiam nicodata fara sa balizam locul.

[petre] Ar fi minunat daca am stii la ce distanta de mal arunca astia furajele, si cat avem de aici pana acolo.
[eu] Pai intreaba-ti prietenul cel cunoscator pe balta asta.
[petre] Da’ unde e? Nici nu observasem cand disparuse Alex. Petre se duce sa se uite prin bagaje, pe la locul de pescuit al lui Alex (dadeam cam la 10 m unul de altul, fiecare cu cate 4 lansete)
[petre] Bai Ilie, nu poti sa crezi asa ceva, asta cred ca a venit cu toate lansetele montate de acasa, le-a pregatit deja, si-a pus bombe pe toate. Pe masa erau 2 sticle de vin, acum au disparut odata cu el.
[eu] Unde putea sa se duca desteptul asta?
[petre] Nu stiu, singurul loc cu oameni pe o raza de 5 km e casa aia de colo. Lasa-l ca se intoarce el, e baiat mare, hai sa ma ajuti cu lansetele.
Pregatim si lansetele lui Petre, punem pastura la umectat in carpe, pregatim alte bidoane (noi folosim bidoane de plastic de masline, la o partida buna bagam cam 2-3 bidoane /zi de porumb inmuiat sau fiert cu diferite arome) cu porumb pus la inmuiat tot cu ulei de canepa si peste, mai aranjam tabara etc, munca de negri. In casa de vis a vis petrecerea era in toi, o muzica (?!?) de-ti venea sa-ti bagi paie in urechi. Pe la 3 noaptea apare si Alex, cam baut, cu un zambet pana la urechi si cocosat de 2 galeti pe care abia le cara.

[eu] Ce ai adus ma acolo?
[alex] Nada, am fost si am baut 2 sticle de vin cu paznicii, sunt niste baieti minunati daca te duci cu bautura la ei, altceva nu-i intereseaza, uite asta dau de mancare la pesti, tarate si mancare de porci, concentrate, mi-au dat 2 galeti.
Abia intelegeam ce vorbea, era in el un amestec de veselie, exaltare si spirit triumfator (si betie), reusise sa-l lase pe Petre cu gura cascata (pentru Alex, Petre era un idol, un pescar model, modelul pe care vroia si el sa-l urmeze). Petre foarte curios analizeaza amestecul imputit adus si se lumineaza la fata:

[petre] Baieti, ii spargem, nada asta miroase a faina de peste, noi avem porumb inmuiat cu ulei de peste si pastura facuta tot cu faina de peste. Singura diferenta este ca mizeria asta de furaj a fermentata pana la putrefactie.
[alex] Pai hai sa incepem, pregatim nada?
[eu] Tu du-te si te culca, lasa ca pregatim noi totul si te trezim si pe tine, lasa Petre ca si porumbul nostru a intrat de ieri in fermentatie, pana maine facem tuica.
La rasaritul soarelui eram deja rupti de oboseala, ziua precedenta cu peripetiile ei, noaptea nedormita, stresul petrecerii vecinilor isi spuneau cuvantul. Cand eram mai hotarat ca nimic nu mai conteaza decat sa ma culc Petre vine si ma scoate din cort:

Hai repede sa vezi ce fac astia.
Cine?
Uita-te pe malul celalalt.
Bineinteles Petre era cu binoclul la ochi, vis a vis paznicii iesisera cu barca sa furajeze, aruncau lopeti de tarate cat tinea lungimea curtii cam la 30-50 m de mal. De unde eram noi nici nu visam sa lansam pana acolo, erau peste 150 m, de intrat in apa nici nu se punea problema, era un frig de ne crapau mainile. Petre ramasese cu binoclul lipit de ochi:

[petre] Bai tata bai, astia au inceput sa arunce si mai inspre mal, le e teama sa nu aruncam pana acolo, s-au gandit ei ca nu degeaba ne-am asezat aici.
[eu] Eu imi scot lansetele si incerc sa vad pana unde pot sa dau.
[petre] Nu poti sa dai pana acolo.
[eu] Stiu dar macar cat mai aproape, sai atrag pe nada noastra.
[petre] Nu cred ca poti sa dai atat de aproape de ei cat sa simta ce le dai tu, si oricum ei sunt invatati cu ce primesc zilnic.
[eu] Bun si ce vrei sa fac? Ai alta propunere?
Scot o lanseta, incarc bine momitorul, leg carligul de tubul monturii cu fir solubil sa nu falfaie in timpul zborului si bag un lanseu cat pot, cu tot vantul puternic din spate abia am dat 80-90 m. Crapam de ciuda, eram sigur ca pestii sunt toti adunati in fata noastra si nu puteam ajunge la ei. Experimentul nu a fost degeaba, odata ca spalandu-ma pe maini dupa ce am pus nada pe momitor am observat ca apa era f calda in comparatie cu temperatura de afara si a doua constatare, nu aveam ce face cu momitoare, ne trebuiau plumbi simpli. Am schimbat repede montura cu una cu plumb rise de 120g si am lansat iarasi cat am putut. Am dat in mod sigur peste 100 m (aveam pe vremea aceea Garbolino Wildie de 3,95m, 3,5 lbs, pe stadion am lansat masurat 120m fara vant din spate) dar tot nu era suficient, eram departe rau de locul in care hranisera paznicii. Atunci mi-am adus aminte de un incident de la un concurs international de pescuit la crap in care o echipa folosise niste baloane de care legau montura cu un fir subtire si apoi lasau baloanele sa fie duse de vant pana in apropierea unei insule aflate la peste 200m distanta, au prins peste de au rupt dar bineinteles ca au iesit discutii si au fost descalificati. I-am povestit si lui Petre toata poveste si am ramas pa ganduri, de unde baloane? Ideile au venit imediat, pungi umflate, sticle de plastic goale, ara malul plin, am uitat sa va spun ca pe acea balta era o mizerie de nedescris, atatea pungi si sticle goale nu am vazut nicaieri in viata mea. Petre avea la el o rola de fir de 16, am luat o sticla de 2l, i-am pus dop, am legat montura de gatul sticlei pentru a o forta sa stea cu capul in apa si fundul afara pentru a oferi o suprafata mai mare vantului, mi-am facut curaj si am intrat in apa sa vad intai daca nu se poate merge sa lansez normal, am putut sa ma duc vreo 20 m dupa care se adancea brusc si imi trecea de mijloc (nu am avut taria sa ma bag de tot sa vad exact cat era, in apa nu era frig dar cand ieseam?. ), am lasat sticla cu montura in apa si am vazut cum imediat a inceput sa plece inspre larg, am iesit repede la mal si am inceput sa-i scot fir de pe tambur cu mana sa poata merge mai repede. Petre statea cu binoclul la ochi si cu ceasul in mana, cand sticla a ajuns pe locul nadit Petre mi-a facut semn sa smucesc, am dat o intepatura zdravana in lateral sa am firul scufundat si mi-am dat seama imediat ca s-a rupt firul de 16 dupa cum a sarit sticla din apa.

[petre] Nu e rau, 22 de minute si ai cazut exact pe loc.
[eu] Acum sa vedem ce se intampla.
[petre] Prinzi sigur acolo, hai sa adunam niste sticle. Plecam la adunat de PETuri, strangem cate o sacosa fiecare si cand ne intoarcem il vedem pe Alex cu lanseta mea cea trimisa la mare distanta cocosata bine de un peste.
[petre] Ce faci ma narodule, te-ai trezit?
[alex] M-a trezit frana asta nenorocita, zbarnaia ca apucata, am zis ca merita sa ma trezesc.
[eu] Da-mi betivule lanseta, du-te si aduna sticle.
[alex] De ce sa ti-o dau? E pestele meu, eu l-am intepat, si oricum e prins pe nada mea.
[eu] Te inec betivule, du-te dupa sticle si taci ca sperii pestii, nu e prins la nada ta.
Ii iau lanseta din mana si simt ca e un peste maricel, imi ia ceva timp sa-l aduc de la distanta aceea dar il dovedesc, un crap oglinda de vreo 4 kg. Buuuuuuuun! Metoda functioneaza. La atac!

Am scos toate lansetele si am inceput sa legam monturile de sticle, intram cu cate 2 odata in apa si le lasam sa le duca vantul, cand ajungeau pe locul cu pricina rupeam firul de legatura si ne chinuiam sa scufundam burta de fir. Nu cred ca mai e cazul sa va spun ca timpul de asteptare era sub sub 20 minute, erau crapii acolo ca in conserva, doar intindeam firul, puneam lanseta jos, puneam bambina si aveam imediat trasatura, am avut cazuri in care nu apucam sa punem bambina, simteam trasatura la mana. Singura problema era ca nu puteam sa dam foarte aproape unul de altul, sticlele nu se duceau drept ci cum le nimerea vantul, exista riscul sa ne incurcam, am facut imediat intelegerea ca dam fiecare cu cate 2 lansete sa nu riscam sa facem gherghef.

Alex s-a incapatanat sa-si faca o pluta din 3 sticle legata una de alta si o a patra taiata in 2 pe inaltime pusa in picioare ca panza, a muncit cam o ora la ea timp in care noi am facut o baza crunta pe seama plutei lui, calculam de cate ori isi va duce lansetele pe zi in ritmul in care construia plutele. Cand a pus-o la apa am vazut ca o legase cu firul de la o alta lanseta si vroia ca dupa folosire sa o aduca inapoi. La primele 2 trimiteri i s-au incurcat rau de tot firele, cel al lansetei de pescuit cu cel al lansetei care asigura pluta si a renuntat. Crapii erau intre 1 si 4 kg, nici unul mai mic, nici unul mai mare, cei de 4 erau mai rari, cei mai frecventi erau cei de 2-2,5 kg, probabil erau cea mai numeroasa generatie. Trageau la orice, la porumb, la boilie (desi nu nadisem de loc cu boilies), la pufuleti, nu conta, ce ajungea jos era mancat. Petre era extaziat:

[petre] Daca astia manaca asa dupa ce i-au furajat ori s-au saturat de stricaciunea asta de mancare ori sunt multi rau.
[alex] Eu cred ca sunt multi rau, uite aici. (Drilla un crap frumusel).
[petre] Tu ce ai ma in juvelnicul ala?
[alex] Pestii pe care i-am prins, am 12 bucati. (asta era pana in amiaza).
[petre] Pai si ce faci ma narodule cu ei de azi, da-le drumul ca mai prindem si maine, iti iei din cei de maine.
[alex] Da? Si daca maine dau astia drumul la apa si nu mai trage? Daca nu mai bate vantul si nu mai putem sa ducem monturile acolo? Imi prinzi tu alti pesti? Si mai ales, dupa ce am dat 800 mii taxa nu le las astora nici un peste.
[eu] Mai nemancatule, da-le drumul, prindem la noapte si maine de nu poti sa-i cari. Astia nu vor da drumul la apa doar pentru noi, suntem singuri pe balta, nu se merita, mai ales daca or sa vada ca dam drumul la pesti.
[alex] Mai lasati-ma cu teoriile voastre, sunteti niste fraieri, le dati astora o gramada de bani si dupa aia le lasati si pestii. Eu pe ai mei ii tin, ii duc acasa.
Continuam cu aceasi metoda de pescuit, prindem intr-o veselie. Pe la 5 apare un paznic:

[paznicul] Ce faceti baieti?
[alex] Prindem peste prietene.
[paznicul] (razand) Da? Mult?
[alex] Bineinteles prietene, uite aici. (ridica juvelnicul lung de 4 m din apa si ii arata vreo 20 crapi zbatandu-se disperati).
Paznicului ii pica fata, se urca pe bicicleta si o ia in mare viteza spre casa.

[eu] De ce te apuci mai desteptule sa ii spui paznicului ca prindem, el nu are ochi sa vada? Stai sa vezi ca asta acum ne face bucata.
[alex] Ce o sa faca? O sa opreasca vantul?
[petre] Nu desteptule, le da 2 lopeti de azotat si putem sa plecam acasa. Pe la 7 apare paznicul din nou.
[paznicul] Voi pana cand ati platit baieti?
[petre] Joi si vineri cu noptile incluse, dar daca aveti obraz ne lasati si sambata pe zi pentru ca joi pe zi nu am pescuit, am inceput noaptea tarziu.
[paznicul] Aaaaa! Asta e treaba voastra, ce eu stau sa vad cand pescuiti si cand nu? Aveti platit pana maine dimineata dupa care strangeti si plecati.
[eu] Imi pare rau nu avem cu ce pleca, mai stam pana se usuca pe aici sa poata veni cineva cu masina sa ne ia. Sau poate ne ajutati voi cu bagajele pana in sat. (asta am spus-o mai mult in bataie de joc).
[paznicul] Io? Io cu ce sa va ajut? Nu am cu ce. Descurcati-va, am vorbit cu patronul si a zis sa plecati, maine are invitati si nu vrea sa vada toti fomistii pe balta. (Ni s-a urcat sangele la cap)
[eu] Si daca vrem sa mai stam si sa platim in continuare?
[paznicul] Nu se poate, vorba de la patron, am incheiat discutia.
[eu] Si patronul dumitale cum isi aduce invitatii aici? Cu elicopterul?
[paznicul] Nu, cu jeepul, asa a si venit si acum, e acasa, daca vreti puteti sa vorbiti cu el.
[eu] Nu, multumim, nu dorim.
Paznicul si-a luat bicicleta si a plecat, noi am ramas masca.

[petre] Ce reguli sunt astea aici? Cand e o taxa, cand alta, cand poti sa pescuiesti, cand nu poti, da-i in m?a cu balta lor, hai sa mergem, dimineata strangem si il asteptam pe batran sa vina cu caruta sa ne ia.
[eu] Ba deloc, stam si pescuim in continuare, daca ne-a luat taxa odata sa ne-o ia si a doua oara, eu nu plec nicaieri, ce o sa-mi faca?
[alex] Asa e, Petre de ce renunti asa usor? Ai platit o gramada de bani si nici macar nu ai pescuit cat ai platit.
[petre] Nu-mi place sa ma cert cu toti taranii, daca e o regula eu o respect dar sa o respecte si ei altfel nu particip, sa vina cine o vrea pe balta asta ca eu nu mai vin.
[alex] Ilie ramanem? Il lasam pe Petre sa plece si noi mai ramanem.
[eu] Nu fi prost, nu pleaca nimeni de unul singur, ori plecam toti ori stam toti, votam (era clar ca sunt in avantaj).
[petre] Excrocilor, ma tineti aici cu forta, poate vin astia peste noi si iese scandal ca va tund pe amandoi.
Ne-am pus din nou pe pescuit, toata noaptea a batut vantul din nou si din nou am prins o gramada de peste. Ne-am facut semn pe fir cu ata de bunbac cum se face nodul opritor la pluta culisanta, intram orbeste in apa, lasam monturile si apoi lasam sa curga usor firul printre degeta pana ajungeam la nod si smuceam. Dimineata, asa cum hotaraseram am ramas pe pozitii, nu ne-am apucat sa strangem, prindeam in continuare crap dupa crap, standardizati ca marime, pe la 10 a aparut si patronul intr-un jeep, un mitocan infumurat, plin de ifose si analfabet, ne-a luat la un interogatoriu nesfarsit, cine suntem, de unde, cum, de ce etc. Pana la urma s-a convins ca nu avem nici un gand sa plecam asa ca ne-a anuntat ca taxa tocmai s-a marit, 400 mii/zi de om si alti 400 mii/noapte. Am ramas muti de uimire, era cea mai scumpa balta de care auzisem vreodata. Singura “concesie” pe care ne-a facut-o a fost ca nu ne-a luat bani si pe ziua de sambata, a inteles de cand veniseram, cat am stat si cat am platit.

Am tinut imediat o mica sedinta, am hotarat ca ramanem pana duminica la pranz si ne-am hotarat ca ii dam banii pe care ii cere dar nu mai eliberam nici un peste. Problema era in ce sa-i tinem, Alex umpluse 2 juvelnice si aproape toti sacii nostrii, avea cate 5-6 crapi in fiecare sac. Alex a promis ca-i curata el si uscam fileurile la vant. I-am dat omului banii, nu a fost deloc incantat si ne-a anuntat ca daca sta vantul si nu mai prindem nimic el nu ne mai da banii inapoi (v-am spus ca era un mitocan si o repet).

Pe la 1 a aparut si batranul nostru cu caruta, ne-a adus dovleac copt de nevasta-sa in cuptor pe lemne, o bunatate, si placinta de dovleac. Cand a vazut pestii lui Alex era sa pice din caruta:

[batranul] Mai baieti, din pestele asta mananca tot satul 2 zile.
[alex] Pai nu-i o idee rea, si asa nu mai avem unde sa-i tinem, i-ai dumneata.
[batranul] Chiar mi-i dati mie? (era mirat din cale afara)
[alex] I-ai domnule, ce vrei sa ma puna astia sa filetez toata noaptea?
Le-a luat o ora sa scotat toti pestii si sa-i puna in caruta, i-au si numarat, 58 de bucati, cu o medie de vreo 2,5 kg. Batranul era in culmea fericirii. Ne-a promis ferm ca a doua zi vine sa ne ia, drumul deja incepuse sa se usuce din cauza vantului puternic.

[alex] Gata baieti, juvelnicul si sacii vostrii sunt goi, puneti-va pe treaba.
[eu] Ne punem, fara 100 de bucati nu plecam pana maine, ii iese astuia pe nas marirea de taxa.
Alex a dat o tura cu batranul cu caruta pana pe malul opus sa mai adune sticle, deja le terminaseram pe cele de pe malul nostru, restul fusesera duse de vant vis a vis.

In ziua aceea am inventat o noua metoda de dus monturile, taiam o sticla in partea de sus, ii taiam partea cu dopul, apoi crestam putin marginea si puneam in interior montura si un pumn de boabe de porumb pus la inmuiat cu nada procurata de Alex, asta facea sticla sa stea in picioare dar cu gura afara, de crestatura prindeam carligul (statea presat intre cele 2 margini), cand sticla ajungea pe locul dorit trageam brusc de fir, sticla se apleca, montura cadea iar greutatea plumbului o forta sa se intoarca invers, porumbul cadea din sticla iar apoi carligul se smulgea din crestatura din greutatea plumbului. Tot secretul era in miscarea brusca de rasturnat sticla, totul trebuia sa se intample intr-o secunda altfel sticla se umplea cu apa si se scufunda, nici asta nu era o nenorocire, mulinam de 2 ori si montura iesea din sticla.

Cat am stat acolo paznicii nu au mai iesit sa furajeze, ori nu mai aveau cu ce ori au sperat ca in lipsa hranei pestii vor pleca din zona, nu stiu, stiu numai ca pt noi a fost mana cereasca, era o foame pe bietii crapi de nu faceam fata cu expedierea sticlelor.

Seara batranul ne-a mai facut o vizita, ne-a adus crap facut la gratar, era cald inca, am mancat ca spartii, cel mai bun gratar de crap din viata noastra, placinta cu dovleac si vin. Ne-a spus cat de bucurosi au fost toti prietenii lui din sat care au primit peste.

In seara aceea patronul baltii chiar a avut invitati, a fost o noapte de groaza, au ascultat o manea, aceasi, jumatate din noapte, pestii trageau unul dupa altul, noi eram obositi franti, eram uzi pana la piele, apa se racise ingrozitor din cauza vantului dar noi tot intram sa ne ducem monturile in sticle, de la mal nu porneau din cauza malului inalt din spatele nostru care tinea adapost.

Pana a doua zi aveam bine peste 200 de crapi prinsi, nici nu mai aveam in ce sa-i punem si mai dadusem si lovitura la greutate, spre dimineata nu am mai pututu si cu toata muzica am reusit sa dorm vreo doua ore, m-am trezit odata cu prima geana de lumina si mi-am si trimis monturile la treaba, de adormit ce eram nu am vazut sticla unde se dusese si cred ca am lasat-o sa ajunga pana in malul opus, semnul de pe fir nici nu se mai vedea. Trasatura a venit imediat, drill-ul m-a rupt, si asa nu ma odihnisem destul, peste o ora si jumatate am tras de un crap sui de 14 kg sa-l aduc de la distanta aceea. Dupa acesta m-am saturat, am strans lansetele si m-am culcat. M-a trezit batranul, era ora 12:

Hai baiatule trezeste-te ca uite ce fel de oameni umbla pe aici. M-am uitat buimac in jur si nu am vazut pe nimeni, Petre si Alex nu se vedeau, lansetele lor nu erau pe suporti.
Ce fel de oameni? Nu vad pe nimeni.
Era pe aici unul din paznicii de la casa si o pramatie de la noi din sat, cam dadeau tarcoale pe aici, m-au vazut ca vin si au fugit.
Ceilalti unde sunt?
Cred ca dorm, incaltarile lor sunt langa cortul celalalt.
Am facut repede o inspectie, lipsea vinul ramas de seara, i-am trezit repede si pe ceilalti 2 si ne-am apucat de impachetat, parca eram batuti, abia ne mai miscam de oboseala. Cand a vazut batranul din nou stiva de crapi a ramas masca:

Daca mai veniti o data aici nu mai ramane nimic in balta, in viata mea nu am vazut atata peste.
Stati linistit ca nu mai venim niciodata, nu ne place fauna de pe mal.
Da, am auzit din sat ca patronul e suparat pe voi, vrea sa va confiste tot pestele azi, dar stati linistiti, am trecut acum pe la casa si dorm toti ca lemnele, nu misca nimeni pe acolo.
Oricum nu ne pasa, nu mai vroiam decat sa plecam de acolo, cu tot pestele prins am ramas cu o amintire foarte urata despre acel loc, pot sa spun chiar ca il urasc. Si asta numai din cauza oamenilor. Vantul se schimbase, acum batea in lungul baltii, pe apa treceau o garmada de mizerii pe care vantul le cara dintr-o parte intr-alta pentru ca nu le aduna nimeni.

PS: Acum balta nu mai este a acelui “patron”, a fost vanduta dupa ce a fost plasuita si scos si ultimul oblete. Casa nu stiu a cui mai este dar acum vreoi 3 ani era cazuta in paragina si nu se vedea nimeni prin curte, am intrebat cativa pescari ce se prinde si toti ne-au raspuns “caras”, de crap nici vorba.

PS2: Sa nu credeti ca din cauza noastra nu mai este crap 🙂

Din toata aceasta povestire nu merita sa retineti decat metoda de plantare a monturilor, este senzationala, daca vreodata aveti vant din spate si vrei sa pescuiti departe nu ezitati sa o folositi.