Un sezon de pescuit in balastiere

Marturisesc ca de luni bune va urmaresc ascuns in spatele calculatorului, asa cum dealtfel o fac multi altii pentru care cuvantul “crap” inseamna un mod de viata, o motivatie in plus pentru zilele caniculare si noptile albe jertfite pe altarul acestui “hobby patologic” la care as adauga un moto al Legiunii Straine preluat si modificat: “Crapist o zi … crapist restul zilelor !”. Sunt artist fotograf si jurnalist la o publicatie lugojeana, iar odata cu descoperirea acestui site m-am indragostit definitiv de voi, regasindu-mi a doua mare pasiune. Daca amestec la un loc toate motivatiile ? aciditatea si uneori realismul nemascat a lui Gica Chioru adunate cu sobrietatea lui Carprom , la care se adauga romana “neaosa” a lui Musaro condimentata cu rolul de “peacemaker” a lui Iliuta si colorata cu “chimia folositoare” a lui Vlad Pavlovici ? reiese cel mai eficace MIX. Acum, pentru ca tot mi-am permis sa va scriu, as vrea sa aduc cateva argumente practice adaugate la articolul foarte bun, scris de Nick H. “Pescuitul in balastiere”.

Un sezon de pescuit in balastiere

Localizare
Complexul de agrement “Pescarusul”, din Lugoj. Altfel spus, un complex de zece foste balastiere cu o intindere mica, dar destul de adanci, media fiind intre 5-7 metri. Fundul este pietros si lipsit de mal, iar malurile fara plante acvatice si stufaris fac ca reproducerea sa fie aproape inexistenta. Absolut toti crapii prinsi sunt plini de icre si lapti. Primavara, apa se incalzeste foarte repede la suprafata, insa la o adancime sub 3 metri isi pastreaza aproape aceeasi temperatura pe tot sezonul de pescuit, datorita izvoarelor care comunica direct cu raul Timis (apa creste si scade odata cu debitul raului). Predomina cteno si crapul comun, putin ce-i drept , dar de dimensiuni impresionabile (cteno 20,8 kg – septembrie 2003; comun 14,8 kg ? august 2003), caras foarte putin, babusca, rosioara. In ceea ce priveste localizarea crapului, sunt cu totul de acord cu Nick H. (insule , praguri , copaci semiscufundati) , insa in cazul meu, am constatat cateva lucruri importante: cu doua saptamani inainte de deschiderea pescuitului, am testat apa cu un fir lestat. La aproximativ 40 m de mal avea 5 m adancime cu mici denivelari ? am pus un marker ? apoi la vreo 20 m in dreapta pe un platou cu o adancime mai mica am pus alt marker. Dintotdeauna in aceste balastiere s-a pescuit cu placuta cu mamaliga si porumb , dar rezultatele nu au fost notabile , motiv pentru care m-am hotarat sa introduc pentru prima data boilles-ul (au mai fost tentative cu boilles-uri cumparate , dar pe termen scurt, neeficace).

Nadirea
Cu o saptamana inainte am nadit sistematic, la doua ore diferite ? 12,00 si 17,30 in ziua urmatoare (orele la care eram liber la serviciu). In total 6 kg de boilles-uri cu aroma de capsuni. In paralel se nadea intensiv in doua locuri cu mamaliga vanilata si porumb. Nadirea am facut-o cu cobra pe un vad cat mai intins (10-20 m in jurul markerului) preluand ideea de la un articol al lui Ken Townley, aruncand 5-8 boilles-uri odata. Prima partida de pescuit : am preparat o nada bazata pe aceleasi studii ale lui Ken Townley de a nadi cu fainuri si seminte mici, iar la final doar o mana de porumb uscat si doua de boilles-uri sfaramate deasupra patului de nada pentru a-i obisnui cu particulele mari. Am amestecat totul intr-o galeata si am nadit inot de doua ori pe zi (doua galeti!!) pe un pat de 5 x 5 metri.

Reteta nada:

Srot soia – 200 g
Srot fl.soarelui – 200 g
Pesmet – 200 g
Canepa + seminte canari prajite – 150 g
Ovaz prajit – 200 g
Lapte praf – 100 g
Boilles – 250 g
Porumb uscat – 200 g
Aroma – 2 linguri ( strawberry – Van den Eynde)
Zahar – 200 g
Ulei floarea soarelui – 50 ml
Ulei esential – 24 picaturi (1 ml)

Rezultatele au fost mai mult decat satisfacatoare. In total impreuna cu amicul meu Lucian am prins in trei partide de pescuit pe acelasi vad : un cteno de 9 kg. (doua rateuri) eu ;3 comuni eu si 3 el intre 3 si 5 kg. (5 rateuri) ; a treia partida , 2 comuni de 14, 8 kg si 12 kg eu (nici un rateu) , 1 oglinda de 4 kg el. Am folosit montura culisanta rigida (Kevin Nash) cu forfac de 28 cm , plumb para plata de 70 g , carlig Round Carp nr.2 cu hair rig textil de 0,04 si boilles flotant. Amicul meu a folosit o montura culisanta clasica cu carlig Round Carp nr.2 si boilles prins cu elastic.

Concluzii
Cu un minim de efort si cheltuiala se poate realiza o nadire eficienta chiar si in ape controversate cum sunt balastierele, acolo unde crapii nu au vazut in viata lor boilles . Singura conditie este o nada de calitate oferita regulat cateva zile spre a induce pestelui reflexul si treptat dependenta de aromele si proteinele oferite. Cu atat mai mult cu cat in balastiere datorita adancimii si implicit volumului mare de apa, cine cheama primul crapii la masa ia totul. Aici nu prea functioneaza solunarele si nici conditiile meteo cu presiune scazuta sau accentuata, deoarece in aceste balti relativ mici ca intindere, la peste 3 metri adancime temperatura si presiunea, asa cum va spuneam au niste valori insuportabile (cel putin pentru om …) .

Un alt aspect important este numarul lansetelor cu care pescuiti. Datorita apei curate si a lipsei de vegetatie ( plante subacvatice , nuferi pitici etc. ) crapul din balastiere este foarte sensibil la atingerea firelor. Parerea mea ca un pescuit cu mai mult de 3 lansete este total ineficient, riscand fie sa speriati exemplarele mari , fie sa nu aveti rezultate decat la o lanseta . Toti crapii mari i-am prins in vadul cu apa mai adanca si doar la boilles flotant ( cu un technopuffi ) care se pare ca este mai atragator indiferent de conformatia fundului . Trasaturile au fost de fiecare data violente si surveneau exact in perioada orara la care nadisem ( in jurul orelor 12,00 ? 17,00 ) fapt ce indica clar ca si in cazul crapului functioneaza experimentul cu cainele lui Pavlov. Monturile le-am pozitionat astfel: lanseta din mijloc pe patul de nada , cea din stanga la 2 metri in fata iar cea din dreapta la 2 ? 3 metri in spate . Capturile mari le-am avut la montura cea mai inaintata, lucru ce confirma teoria potrivit careia, pestele mare se hraneste ultimul … chiar si in balastiere. Se pare ca doar crapii mai mici cauta acele culoare ( autostrazi ) de care vorbea colegul Nick H. , deoarece Lucian arunca monturile constant pe acel platou.

Cei doi vecini care nadisera cu mamaliga s-au reprofilat pe boilles in urmatoarele partide, dar fara rezultat. De ce ? Simplu … supermegaretetele lor secrete miroseau a atractant de pe celalalt mal. Imediat dupa nadire crapii dansau in zona lor mai ceva ca la nunta dar capturi zero. De aceea raman la concluzia ca indiferent de apa, in pescuitul crapului cel mai important lucru este o momeala bine echilibrata si cu un continut proteic ridicat .

Marea parte a rateurilor de care am vorbit s-au datorat firului textil de calitate proasta si a forfacului prea lung in raport cu distanta la care am lansat . Atentie deci la monturi ! Am scurtat forfacul la 15 cm si am adaugat varnisuri de silicon pe vartejuri, inclusiv la plumb iar montura am schimbat-o cu un tub anti ? tangle curbat marind astfel distanta forfac ? plumb , evitand posibilele incurcaturi . Va redau mai jos reteta mea de boilles si sper ca aceste insemnari sa va fie de folos in aceasta lume vasta a pescuitului la crap .

Reteta boilles

Seminte canari (canepa , mei,fl. soarelui), 200g
Faina de soia, 250 g Faina malai, 150 g Gris, 200 g Lapte praf ( uz veterinar ), 100 g Faina de grau, 100 g 15 picaturi ulei esential (Bergamot) o lingura Strawberry ( Van den Eynde ) 40 picaturi Profi crap ( capsuni ) 15 tablete zaharina ( 5 linguri miere de albine ) 8 oua proaspete 25 ml colorant alimentar ( rosu sau galben ) 1 lingurita bicarbonat de sodiu 20 ml Spirulina ( optional ) 10 ml ulei de masline ( floarea soarelui )

Se fierb 2 minute in apa cu putin ulei !
Total valori proteice:

1 kg mix + 8 oua = 55% proteine;
7,6 % grasimi ; 40,5 % carbohidrati

Casian Margineantu