Anghila
Anghila Anguilla Anguilla
Denumirea in engleza: Eel, European Eel.
Denumiri populare: Anghila, Sarpe de peste, Peste sarpe, Sageata.
Clasa: Actinopterygii ; Ordinul: Anguilliformes (anghile si murene); Familia: Anguillidae (anghile de apa dulce).
Dimensiuni: In general masoara 50-80 cm dar poate ajunge la peste 1,5 m. Greutatea maxima (omologata) 6,5 kg.
Varsta maxima cunoscuta 85 ani.
Descriere: Are forma de sarpe, de unde si numeroasele povestiri populare fantastice despre acest peste.
Are o singura aripioara de jur imprejurul corpului, de la cea dorsala pana la cea anala, incluzand si caudala, aceasta aripioara numara peste 500 radii. In plus mai are aripioarele laterale, foarte mici in comparatie cu restul corpului.
Culoarea este de la verde inchis – maroniu pana la negru lucios, uneori (la exemplarele batrane) negru – argintiu.
Mod de viata: Anghila este celebra prin modul sau de viata, dupa ce in antichitate si in evul mediu s-au tesut adevarate povesti legate de originea si reproducerea anghilei cercetarile ultimilor ani au descoperit un destin ciudat al acetui peste.
Ca toate speciile de Amphihaline, anghila migreaza in Marea Sargaselor pentru reproducere. Depunerea are loc la sfarsitul iernii – inceputul primaverii in Marea Sargaselor. Larvele leptocefale sunt aduse pe coastea Europei de Curentul Golfului in aproximativ 7 – 11 luni dar poate dura pana la 3 ani. In stadiul de larve, puii de anghila nu seamana deloc cu parintii avand forma unor frunze, semitransparente si se hranesc numai cu plancton. In perioada in care sunt purtate de Curentul Golfului larvele cresc transformandu-se in elveri (este un termen dat pentru puii de anghile). Acum incep sa capete forma de anghila, corpul se alungeste si ia forma rotunda iar elveri incep sa se hraneasca intens cu tot ce misca in apa: viermi, crustacee, moluste, pesti, amfibieni etc, este inceputul unei vieti de pradator. Odata cu transformarea in elveri ajung pe coastele Europei si se aduna in mari grupuri la gurile de varsare ale raurilor.
In urma analizelor genetice din ultimii sani s-a stabilit ca Anghila Americana (Anguilla Rostrata) difera de Anghila European desi multa vreme s-a crezut ca sunt una si aceasi specie. In plus cercetarile au dovedit ca desi sunt adunate in grupuri imense in Marea Srgaselor in timpul imperecherii anghilele isi aleg partenerii veniti de pe acelasi continent iar puii nu sunt dusi ce curent in voia intamplarii ci isi aleg singuri drumul urmand calea pe care au venit parintii lor. Atfel, se pare ca puii unor anghile crescute pe un rau vor ajunge tot pe acelasi rau. Inca nu se stie care este sistemul de ghidare al tinerelor anghile si ce anume le face sa caute cu orice pret aceasi apa cu a parintilor lor.
Dupa stadiul de elveri, anghilele trec la stadiul de “tineret”, acum este timpul sa intre in apele continentale, rauri sau lacuri mari si sa traiasca aici pana la maturitatea sexuala.
Durata de ajungere la maturitate sexuala depaseste cu mult ceilalti pesti, masculul ajunge la 6-12 ani iar femela este apta pentru reproducere in 10-20 ani. Acest fapt, plus pescuitul intensiv al acestei specii a dus la scaderea drastica a populatiei de anghile. Timpul in care populatia de anghile isi poate dubla numarul (minimum population doubling time) este de peste 14 ani. Dupa ce ajung la maturitate, anghilele migreaza in mare, isi incep lunga calatorie de reproducere si apoi raman in mare unde pot fi intalnite pana la adancimi de 700m. Adultii nu se hranesc pe timpul migratiei de imperechere, astfel odata ajunse in Marea Srgaselor multe exemplare mor de extenuare.
Desi uneori tinde sa se aglomereze in mari carduri anghilele nu sunt pesti de grup ci niste mari “individualisti”, singurul motiv pentru care se aduna in carduri in fata gurilor raurilor este asteptarea conditiilor propice pentru urcare (temperatura in special este un factor hotarator pentru inceperea colonizarii apelor dulci). Dupa maturizare (12-30 ani) anghilele trec in ultima faza de metamorfozare ochii se maresc, capul ia o forma ascutita, pielea devine negru lucios pana la negru argintiu.
Marea proprietate a acestor pestei este rezistenta la mediul extra acvatic, elverii sunt recunoscuti ca pot trece peste diguri, se catara pe pereti uzi, trec prin iarba uda sau chiar pe pamantul ud de la o apa la alta. Exista chiar marturii despre anghile iesite pe uscat in cautarea ramelor de gazon. Exepmplarele mature pot sta cateva zile afara din apa daca sunt umezite.
Anghila are o carne foarte gustoasa, foarte apreciata ceea ce a dus la un pescuit intensiv asupra speciei.
