Pescuitul crapului la rau – partea a II-a
Firul de crap
Doar două lucruri as avea de spus aici. Pesonal prefer firele mai elastice, tocmai pentru ca amortizeaza mai bine socurile in timpul drilului, mai ales in cazul teribilelor plecari ale crapului adus aproape de minciog. Deasemenea, prefer firele mai inchise la culoare, pentru simplul fapt ca pot vedea mai usor locul unde firul intra in apa si pot sa imi dau seama destul de exact unde imi sunt monturile, etc. Nu folosesc fire mai groase de 0,35mm. Atat timp cat lanseta este suficient de �blanda�, iar mulineta are o frana progresiva, un fir de calitate de 0,35mm mi se pare suficient de rezistent si asigura o prezentare discreta.
Minciogul
Nu se poate spune ca minciogul folosit la rau ar fi chiar atat de diferit de cel de care va serviti cu succes la balta. Cateva diferente exista insa, iar cea mai notabila este plasa. Plasa micro cu care sunt dotate minciogurile de crap nu este cea mai buna optiune atunci cand pescuiti la rau, dat fiind ca in mod sigur minciogul va fi luat de curent si va veti chinuiti mai mult cu el decat cu pestele. De aceea ar fi indicat ca plasa sa aiba ochiurile mai mari.
Un maner mai lung (1,50m) si solid nu face decat sa va scuteasca de eforturi suplimentare si aventuri neplacute, mai ales atunci cand pescuiti de pe un mal accidentat sau mai abrupt.
Suportii pentru lansete
In general, prefer ca lansetele sa fie mai ridicate de la apa. Motivul este ca in acest fel mai putin fir sta in curent si in consecinta nu voi agata chiar toate ierburile pe care le duce apa, iar pe de alta parte forta pe care curentul o exercita asupra plumbului prin intermediul relonului va fi mai mica. De aceea folosesc suporti telescopici, mai inalti.
Daca doriti neaparat sa folositi rod pod, nu aveti decat. Din puncul meu de vedere suportii reprezinta o solutie mai simpla, sunt mai versatili si mai stabili. In plus, pentru ca la rau nu aveti voie sa folositi decat 2 lansete, iar malul este suficient de moale pentru a infinge suportii, nu vad pentru ce ar trebui sa car ditamai fieroanga in spate pana la locul de pescuit.
Fixati suportii bine in pamant si aveti grija ca lanseta sa fie si ea bine fixata (puteti gasi capete speciale pentru suporti � �rod lock� – care sa va tina lanseta pe loc la o trasatura mai nervoasa). Asta daca nu vreti ca un crap mai vanjos sa va sterpeleasca bunatate de scula de pescuit in cazul in care uitati frana stransa.
Nada
Nada pentru rau ar trebui sa indeplineasca, in principal, trei conditii:
– sa fie hranitoare � veti pescui in zone care sunt bogate in hrana naturala (pentru ca, in general, acolo veti gasi crapii), iar nada dumneavoastra va concura cu hrana pe care pestii o gasesc in aceste locatii;
– sa aiba putere mare de atractie � sa lanseze semnale suficient de puternice pentru a atrage crapii in zona nadita;
– sa fie grea � pescuiti in apa curgatoare si trebuie sa tineti cont de curent.
Nada prezentata mai jos indeplineste, in opinia mea, cele trei conditii. O folosesc cu succes de 2 ani si am avut rezultate cu ea atunci cand pescuiesc cu porumb (in lapte sau preparat).
Ingrediente
1. Porumb preparat 1,5 kg
2. Biscuti pentru caini 0,5 kg
3. Concentrat 1,5 kg
4. Canepa 0,250 kg
5. Srot de floarea soarelui 0,250 kg
6. Zahar 0,500 kg
7. Aroma 10 ml
8. Ulei de porumb/ floarea soarelui 10 ml
9. Atractant
TOTAL 4,5 kg
Preparare
Porumbul uscat se pune la inmuiat. E bine ca pentru inmuiat sa folositi apa decantata. La inmuiat eu adaug pentru 1,5 kg de porumb cam trei linguri de miere de albine. Se lasa cam 48 de ore, dupa care se fierbe in apa in care a stat, la foc mic, timp de 30min. Boabele trebuie sa se inmoaie, insa fara sa plesneasca.
In ceea ce priveste biscutii pentru caini, alegeti-i pe cei mai uleioasi si mai mirositori de pe piata. Puteti sa ii macimati si sa ii faceti faina (mult succes � eu am ars deja o rasnita de cafea) sau sa ii lasati sa se inmoaie in apa pana cand se unfla si se pot amesteca intr-un soi de terci. In felul acesta, biscutii isi pierd flotabilitatea si sunt usor de amestecat cu restul ingredientelor din nada.
Concentratul de cereale pe care il folosesc este facut de fapt pentru puii de gaina. Pe langa porumb, grau, soia si floarea soarelui, mai contine si faina de peste si tot soiul de vitamine si minerale, ceea ce imi imaginez ca il face foarte apetisant pentru crap. Il cumpar sub forma de faina, absoarbe bine apa si ajuta la legarea nadei.
Canepa se lasa la inmuiat cam 24 de ore, dupa care se pune la fiert. Eu ii adaug la inmuiat si doua lingurite de sare. Se fierbe pana cand cele mai multe dintre boabe crapa.
Aroma e bine sa fie aceeasi cu cea pe care o folositi pentru momeala. Dat fiind faptul ca un crap are simturile mult mai dezvoltate decat noi, aroma nu trebuie sa fie foarte puternica � pentru mine este suficient ca nada sa aiba un miros fin de vanilie.
Prefer sa imi pregatesc nada de acasa. In felul acesta nada preparata va sta o noapte, timp suficient pentru ca aromele sa se distribuie uniform. Amestec intai ingredientele praf peste care torn boabele, biscuitii pentru caini inmuiati si zeama in care a fiert canepa. Amestec terciul respectiv dupa care adaug uleiul, esenta si atractantul si … amestec din nou. Nada rezultata trebuie sa nu fie apoasa si sa se lege bine. In cazul in care nada este prea uscata, adaug din apa in care am fiert porumbul.
Pe malul apei se fac bulgari mari cam cat o portocala mai sanatoasa. Pentru ca bulgarii sa fie mai grei se poate adauga pamant din musuroaiele de cartite.
Nadesc la 8 � 10m in amonte de locul de pescuit cu jumatate din cantitatea de nada, la inceputul partidei. Apoi, la fiecare 2 ore mai arunc cate 2 � 3 bulgari. �n cazul unei partide de pescuit de mai multe zile, nadesc dimineata si seara cu cate jumatate din cantitatea de nada. Renunt aproape in totalitate la nadirea de apel din 2 in 2 ore si arunc cativa bulgari de nada doar in perioadele de acalmie in speranta ca voi starni astfel interesul pestilor.
Monturi
Primul sfat pe care l-am primit referitor la monturile de crap pentru ape curgatoare a fost �sa fie cat mai simple�. N-aveti decat sa folositi bucle, anouri care culiseaza si alte minunatii de genul acesta, pentru ca raul vi le va umple oricum de namol si ierburi, incat veti petrece mai mult timp curatandu-le decat pescuind. In plus, nu trebuie sa uitati ca din momentul in care montura intra in apa si pana cand se aseaza pumbul, curentul va poate incurca forfacul si nimic nu e mai neplacut decat ca dupa o ora de asteptare in care te tot intrebi de ce nu trage sa scoti montura facuta martisor.
Accesoriile pe care le folositi la realizarea monturilor ar trebui sa fie mai �robuste�. Carligele pe care le folositi trebuie sa fie de incredere, mai solide, bine ascutite si rezistente. Ar fi pacat sa scapati un peste mai frumos pentru simplul fapt ca nu a rezistat carligul si s-a dezdoit. De asemenea, ganditi-va cam cum arata albia raului si imaginati-va cam ce are de indurat carligul dumneavoastra la fiecare recuperare. Eu prefer sa folosesc un singur carlig pentru ca m-am convins pe propria-mi piele ca al doilea nu face decat sa ma incomodeze in dril, agatandu-se de cele mai multe ori.
Monturile le fac pe fir textil, pentru ca este mult mai suplu si mai rezistent decat monofilamentul, se camufleaza mai bine pe fundul apei (mai ales daca este un fir scufundator) si nu trezeste suspiciuni din partea pestilor. Totodata, trebuie cautat un fir rezistent la abraziune pentru ca veti pescui in zone cu pline de crengi buturugi, scoici ceea ce poate conduce la deteriorare rapida a acestuia.
Pentru monturi folosesc textil de 0,20 � 0,25mm, inchis la culoare, rezistent si suficient de gros pentru a nu se incurca chiar atat de usor. Monturile sunt simple, cu fir de par pe care montez momeala. Carligele le leg cu nodul Knotless (nodul fara nod) pentru ca este rezistent, iar la intepare carligul se va roti cu varful in jos, infingandu-se de cele mai multe ori in buza inferioara a crapului. Nu las mai mult de 1cm intre momela si tija carligului, insa distanta optima o veti stabili in functie de marimea carligului si marimea momelii si, de ce nu, de preferintele personale. Important este ca distanta dintre carlig si momeala sa fie suficient de mare astfel incat acesta sa aiba libertate de miscare pentru a se putea roti si infinge in buza crapului.
In incercarea de a scapa de carasii care faceau tot posibilul sa-mi fure boabele de porumb din montura, am aplicat o solutie prezentata in unul dintre numerele revistei Aventuri la Pescuit. E vorba de mai multe boabe de porumb (eu pun 8, si porumb in lapte si preparat) care sunt insirate pe o bucata de fir textil sau ata mai tare. Capetele atei se innoada, manunchiul de boabe se leaga de un inel care la randul lui se leaga de firul de par. Momela este astfel prea mare pentru caraseii hamesiti care ma innebuneau inainte si, cred eu, mult mai atragatoare pentru crap.
Forfacul are maxim 30cm si la capat il leg de un vartej cu nodul Grinner. Pe forfac pun o bucata de varnis negru, mai rigid, de 5 cm lungime si 2mm diametru pe care il trag peste capatul vartejului. Varnisul respectiv are rolul de a tine forfacul departe de firul principal in timpul lansarii, ceea ce ajuta la evitarea incurcaturilor.
Folosesc plumbi de 85gr, ficsi, plati, in forma de para, cu vartej. Plumbul trebuie sa fie cat mai stabil in curent pentru ca un plumb plimbat de apa de colo pana colo nu face decat sa sperie pestii, sa va incurce montura si sa va bataie inutil varful lansetei. Greutate optima pentru plumb o veti stabili in functie de curent, puterea optima de aruncare a lansetei si de tipul de montura pe care o folositi (pentru o montura cu autointepare veti avea nevoie de un plumb mai greu care sa permita carligului sa intre cat mai adanc in buza pestelui).
Pentru plumb folosesc montura cu plumb pierdut. Din punctul meu de vedere, aceasta montura prezinta un mare avantaj atunci cand pescuiesc in zone pline de obstacole submerse � in momentul in care plumbul se agata (este singurul care se poate agata in timpul drilului), agrafa speciala cu care este prins ii va permite sa se desprinda, eliberand din nou linia si evitand pierderea pestelui. Trebuie doar sa probati montura si sa va asigurati ca plumbul de desprinde atunci cand trageti de el pentru ca altfel o folositi doar de palmares.
Varnisul pe care il veti utiliza la realizarea monturii ar trebui sa fie cat mai subtire pentru a sigura o prezentare cat mai discreta. Varnisul cu pricina nu numai ca va va proteja firul pe portiunea care este cea mai solicitata, ci va impiedica in acelasi timp si incurcarea forfacului in jurul firului principal. De aceea este recomandat ca lungimea lui sa fie cel putin egala cu lungimea forfacului.
Cu un plumb culisant pe un tub flexibil sau rigid puteti realiza simplu o montura culisanta. Avantajele acestei monturi ar fi, pe de o parte, faptul ca este foarte sensibila si veti sesiza orice muscatura, iar pe de alta parte, ca nu se va incurca atat de usor. Daca doriti sa transformati montura culisanta intr-una cu autointepare este suficient sa montati un varnis siliconic cu un capat peste tubul de la plumbul culisant, iar in celalalt capat sa introduceti vartejul de care este legat forfacul. In momentul in care crapul ia momeala si da sa fuga, plumbul va face carligul sa patrunda in buza pestelui – preintepare. Vartejul iese din varnis iar montura devine culisanta. Sesizati trasatura, intepati …
Nu pot incheia aceasta sectiune fara a prezenta si o montura pentru mamaliga. Este montura pe care am folosit-o cu cele mai bune rezultate. Initial montura a avut 2 carlige, insa, din motivele prezentate mai sus, prefer sa o folosesc cu un singur carlig:
– fir textil 0,20mm;
– conector plastic;
– momitor fix nelestat cu vartej si agrafa;
– plumb culisant � 80gr (a = 7cm, b = 2cm);
– amortizor cauciuc.
Momitoarele le fac din sarma de 1mm, folosind ca matrita ciocul unui patent. Tubul plumbului culisant este rigid pentru ca momitorul sa stea pe fundul apei.
Momeli
Probabil una dintre cele mai eficiente momeli ramane celebra rama. Problema cu ramele este ca nu sunt deloc selective ca momeala. Riscati sa dati peste un card de carasei infometati care sa va devoreze momeala, lasandu-va de fiecare data cu carligul gol. Pe de alta parte, rama e cea care in final va poate salva de o partida fara nici o captura.
Aceleasi dezavantaje le are si mamaliga, insa primul meu ciortan a fost prins la mamaliga. Pe de alta parte, de multe ori mamaliga mi-a adus singura captura dupa o zi intreaga de pescuit.
O alternativa buna la mamaliga ar fi porumbul in lapte. Fara a fi nici el din cale afara de selectiv, il gasiti gata conservat, cu tot felul de arome. Eu il folosesc cu precadere pe cel cu aroma de vanilie care aparent place mai mult. In borcanul cu boabe pun o lingurita de miere si cam 3 ml de esenta de vanilie si il las peste noapte sa isi traga aroma. Il folosesc pe hair-rig, cate 3 � 4 boabe.
Porumbul in lapte nu place insa numai crapului si de multe ori m-am trezit cu boabele furate de pe montura de vreun caras mai smecher. Solutia a fost fie sa intercalez boabe de proumb preparat printre cele de porumb in lapte sau sa folosesc doar porumb preparat pe hair-rig.
Porumbul �preparat� pentru momeala il iau din cel pregatiti pentru nada. Dupa ce fierbe, aleg doi pumni de boabe mai aratoase, avand grija sa nu fie crapate. Pe acestea le pun intr-o solutie simpla care sa le creasca puterea de atractie care este preparata din:
– zeama din cea in care a fiert porumbul;
– miere;
– aroma;
– atractant.
Boabele stau in solutie peste noapte, iar dimineata sunt gata de folosit.
Boilies am folosit mai rar, iar rezultatele nu au fost exceptionale. Pentru ca fac mai ales partide de 12 ore, nu am avut niciodata posibilitatea sa nadesc sustinut. Cele doua retete pe care le folosesc la rau sunt urmatoarele:
1. O reteta simpla si adaptabila. Poate primi orice fel de aromă, fie �n timp ce preparaţi boilies-urile, fie prin �nmuiere �ntr-un dip, �nainte de a le pune �n montură. Culoarea deschisă pe care o capătă după fierbere le va permite să se distingă clar pe fundul apei şi să suscite curiozitatea peştilor.
Făină de Soia 250 gr
Făină de Gr�u 250 gr
Făină de Porumb (fină) 250 gr
Lapte praf 250 gr
Ulei de arahide/ porumb 1 lingura
6 � 10 ouă, �n funcţie de mărimea lor
2. O reteta pe care am folosit-o mai mult in lunile reci.
Griş 250 gr
Mălai 150 gr
Făină Soia 250 gr
Făină Peşte 350 gr
Curry praf 15 gr
Aromă 10ml
Ulei de peşte 5 ml
Şofran
6 � 10 ouă, �n funcţie de mărimea lor
La retetele de mai sus puteti adauga orice alte minunatii care considerati ca le-ar putea face si mai atragatoare pentru crap (betaina, un complex de aminoacizi, etc).
Atunci cand pescuiesc cu boilies, scad cantitatea de porumb din nada la 1kg si mai includ cca � kg de boilies zdrobite (aparent de neinteles daca ma gandesc cat de migalos e sa le fac rotunde) pentru a permite aromelor din momeala sa se disipeze in apa si pentru a obisnui crapul cu ea.
In loc de incheiere
Cam ce ar mai fi de spus:
– Pescuiti in ape publice � tineti cont de toate prevederile legale pe carea trebuie sa le respectati (dimensiunea minima sub care trebuie sa eliberati pestele, cantitatea maxima de peste pe care puteti sa o retineti, zone si perioade in care pescuitul este interzis prin lege etc);
– Daca faceti parte din acea specie rara de pescari care elibereaza cel putin o parte din pestele prins, ar fi bine sa va dotati si cu o saltea de receptie � in felul acesta va asigurati ca il puteti cantari, poza si elibera in cele mai bune conditii;
– Lasati locul de pescuit curat la plecare � nu vine nimeni sa stranga dupa dumneavoastra si, oricata valoare arheologica ar avea pentru generatiile viitoare o conserva de pate, e mai bine sa o duceti impreuna cu celelalte resturi la cel mai apropiat cos de gunoi.
Vali Ifrim